Vrăjitorie şi Voodoo
Voodoo şi Vrăjitoria sunt două dintre cele mai neînţelese religii din lume. Fiecare dintre ele
are o imagine publică şi o realitate interioară. De cele mai multe ori, imaginea publică păstrează
prea puţin din religia reală, privată şi interioară.
Voodoo
Voodoo este un amestec între catolicism şi o religie africană antică. Credinţa aceasta spune
că există un singur Dumnezeu, creatorul Universului. Subordonate acestui Dumnezeu, sunt Loas
zeităţi mai mici sau sfinţi, care sunt mesageri între cei ce practică Voodoo şi Dumnezeu. În cele
din urmă, există preoţi - Houngans şi preotese – Mambos. Deşi iniţial aproape toţi practicanţii de
Voodoo erau negri, se crede că, în momentul de faţă, între o treime şi o jumătate dintre ei sunt
albi. Cam trei sferturi sunt femei. Dacă nu aţi putut evita nonsensul arătat de filmele de la
Hollywood, să ştiţi că magia este o parte importantă a credinţei Voodoo (deşi nu cea mai
importantă). Există voodoo-işti care aruncă blesteme, cele mai puternice şi mai negative dintre
ele purtând denumirea de wangas. Dar există alţi voodoo-işti care folosesc vrăji inverse, numite
pouins, pentru a rupe wangas-urile. Alţi practicanţi ai voodoo fac remedii din ierburi şi poţiuni
magice. Unii sunt clar-văzători şi sunt cunoscuţi sub numele Quatre Yeux („patru ochi”). Poate că
cea mai importantă parte a voodoo este chiar ceremonia religioasă. După ce încep uşurel, ei trec
la o frenezie religioasă şi spirituală, folosind dansul, muzica sau băuturile alcoolice, pentru a fi
mai inspiraţi. În unele ceremonii, mai ales în cele „jucate” pentru turiştii foarte bogaţi, sunt
folosite şi droguri şi practici sexuale.În cele din urmă, unii practicanţi sunt posedaţi de Loas. Se spune că atunci Loas „călăresc caii”. În timp ce este posedat sau „călărit”, voodoo-istul poate
vorbi în diferite limbi, poate face previziuni sau poate da sfaturi, poate mânui şerpi veninoşi, sau poate spune vrăji magice, etc. Există multe similarităţi cu unele secte creştine. Deşi Voodoo a început în Caraibe, a ajuns în New Orleans, iar de acolo s-a răspândit în toate oraşele principale din SUA.
Vrăjitoria
Vrăjitoria este o rămăşiţă a religiei pre-creştine. Este pe atât de frumoasă, pe cât este de veche. Nu are nimic de-a face cu satanismul sau venerarea diavolului. În zilele noastre, tot mai mulţi oameni sunt din ce în ce mai puţin satisfăcuţi de structurile religioase tradiţionale şi caută relaţii mai adânci şi mai pline de înţeles cu Divinitatea, prin metode alternative. Unii evrei găsesc aceste relaţii în mişcarea Hassidică, iar unii creştini le află în foarte-mediatizatele mişcări carismatice şi „născuţi din nou”. Unii oameni au ales credinţe estice în locul celor vestice, în care s-au născut. Datorită unei puternice dragoste pentru natură şi datorită mişcărilor feministe, unii oameni au descoperit vrăjitoria.
Nu există o structură monolitică a vrăjitoriei însă multe vrăjitoare cred în următoarele:
- Există un singur Dumnezeu Suprem, care nu poate fi cunoscut; acesta poate fi cunoscut numai prin intermediul manifestărilor sale ca Zeu/Zeiţă. Unele vrăjitoare cred numai într-o Zeiţă.
- Trebuie să fii în armonie cu Natura şi ciclurile sale (de unde şi interesul ecologiştilor), reprezentate de fazele schimbătoare ale Lunii şi de anotimpurilor.
- „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei.”
- Nu trebuie să accepţi nici un fel de plată pentru munca ta, făcută ptin metode vrăjitoreşti.
Tradiţii vrăjitoreşti moderne
Vrăjitoria ereditară: în care metodele meşteşugului au existat pe linie de familie.
Dianic Wicca: în care este venerată o Zeiţă, şi nu există nici un aspect bărbătesc al divinităţii.
Grupurile de veneratori sunt alcatuite exclusiv din femei.
Vrăjitoria tradiţională: în care metodele meşteşugului au fost păstrate de persoane ascunse. Există mai multe tipuri de vrăjitoare tradiţionaliste. Menţionăm doar câteva tipuri:
- celtice: a căror moştenire se trage de la celticii antici.
- nordice: a căror moştenire se trage de la druizii din vechea Anglie.
- gardneriane: în care oamenii urmează învăţăturile lui Gerald B. Gardner, aşa cum au fost ele înmânate lui de către tradiţionalişti şi amestecate cu elemente luate din cărţi vechi, magie kabbalistică şi poeziile scrise de un prieten.
- alexandriană: în care oamenii urmează învăţăturile lui Alex Sanders, care a combinat vrăjitoria gardneriană cu mai multe idei cabbalistice.
Vrăjitoria este în primul rând o religie. Există multe sărbători, dintre care multe au fost preluate şi de creştinism. Într-un mod asemănător, mulţi zei păgâni au devenit creştinizaţi ca sfinţi. Vrăjitoarele sunt vindecătoare, sfătuitoare şi clarvăzătoare. Ca parte a credinţelor vrăjitoarelor, mulţi practicanţi cred în şi fac magie, la fel cum catolicii cred în transubstanţiere. La fel cum vinul şi prescura se transformă în sânge şi carne, la fel funcţionează şi magia pentru vrăjitoare.
Magia necesită timp. Se înfăptuieşte cu ajutorul legilor naturale. Dacă faci o vrajă de dragoste, nu înseamnă că acel sau cea vizată va bate la uşa ta în acel moment, ci doar că el sau ea va deveni mai îndrăgostit(ă) de tine. Dacă ar avea loc instantaneu, atunci ar fi un miracol. Vrăjitoarele lucrează cu magie, nu cu miracole. Magia este unul dintre aspectele vrăjitoriei. Vrăjitoarele nu fac magie „neagră”, datorită a două principii pe care cele mai multe dintre ele le respectă. Primul este „Dacă nu faci rău, poţi face orice vrei”. Pentru o vrăjitoare, asta înseamnă, pe lângă interpretările evidente, că poţi face magie numai dacă NIMENI nu este rănit. Cel de-al doilea motiv este „Credinţa lor în legea karmică a Întreirii – orice faci magic se va întoarce asupra ta de trei ori”. Ar fi prostesc să faci rău cuiva, dacă ştii că ţi se va întâmpla acelaşi lucru, doar că de trei ori mai puternic! Vrăjitoria înţelege dualitatea în natură, iar iniţial, era chiar o religie a fertilităţii. De aceea, sexul este un aspect important al acestei religii. Dar este doar un aspect, nu toată religia. Cele mai multe dintre vrăjitoare nu implică sexul în meşteşugul lor decât în mod simbolic.
Este important să menţionăm, pe scurt, modul în care vrăjitoria s-a amestecat cu satanismul în minţile multor oameni. Mulţi păgâni (în limba latină, „locuitori de la ţară”) din Roma Antică îl venerau pe Pan, satirul care iubea distracţia şi zeul fertilităţii, care deseori apărea în desene şi picturi cântând la fluier. Aşa cum bine ştiu antropologii, zeii unei societăţi devin divinităţile negative ale societăţii care îi cucereşte. Pentru a sugera că păgânii nu venerau un zeu, ci pe diavolul însuşi, creştinii timpurii l-au descris pe diavol ca semănând cu Pan: cu coadă şi coarne. Cele mai timpurii Bule Papale împotriva vrăjitoarelor le acuzau pe acestea că venerau alţi zei, iar nu că se închinau lui Satana. Mai târziu, în încercarea de a şterge cu totul religiile păgâne, acuzaţia a fost schimbată în venerarea diavolului. Confesiunile vrăjitoarelor care afirmau acest fapt, au fost făcute numai prin tortură inimaginabilă.
Iată două aspecte pe care nu ar trebui să le uitaţi:
Este greu să găsiţi şi să vă alăturaţi unui grup Voodoo sau de vrăjitorie.
Atunci când suficient de mulţi oameni caută ceva, o persoană întreprinzătoare va veni şi va oferi ceea ce este dorit. În mai toate oraşele importante din SUA, răspunzând la câteva întrebări şi cereri, este posibil să vedeţi sau să participaţi la o ceremonie „Voodoo” sau de „vrăjitorie”, în schimbul unei taxe. De obicei, aceasta este o acoperire pentru orgii sexuale. Nu este nimic autentic.
Cu timpul, dacă aveţi răbdare, veţi putea găsi un grup real, dar nu plătind o taxă. Există şi grupuri de vrăjitoare care lucrează cu energiile sexuale ale trupului uman. Din păcate, nu sunt mulţi cei care pot vedea partea spirituală pură a unei astfel de relaţii. Astfel încât, dacă există un ritual care să implice utilizarea uniunii sexuale, reale sau simbolice, unii oameni nu vor vedea altceva decât SEX. Aceasta spune multe despre observator, şi foarte puţine despre cel care practică ritualul.
Ţineţi minte că grupurile care practică astfel de religii nu sunt deloc uşor de găsit. S-ar putea ca mai întâi să daţi peste grupuri false, care urmăresc doar să vă fure banii, să satisfacă mândria unui leader, sau să vă implice în activităţi sexuale nedorite. Adevăratele grupuri de vrăjitorie sau voodoo care folosesc sexul spiritualizează actul sexual şi utilizează energiile din timpul activităţii sexuale. Dacă vă alăturaţi unui astfel de grup, aveţi grijă ca sexul să fie spiritualizat, că energiile sunt folosite într-un scop pozitiv, şi că nu sunteţi obligaţi să faceţi ceva ce nu vreţi. Dar cum veţi şti dacă acel grup este o organizaţie religioasă sau dacă este potrivit vouă? Răspunsul este
simplu. Verificaţi-vă emoţiile şi sentimentele. Dacă simţiţi că este bine, pozitiv şi potrivit, mergeţi înainte. Dacă nu vă simţiţi bine şi vi se pare că ceva este în neregulă, staţi deoparte.
Sursa: http://www.esoteris.ro
sâmbătă, 15 decembrie 2007
Blesteme
Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.
Pacat si blestem
Dan Horia Mazilu
Din punct de vedere crestin, istoria umana a fost marcata de pacatul originar, Omul criminal - cel care îi adusese ofensa lui Dumnezeu prin pacatul originar - este chiar titlul unei lucrari din 1644, semnata de un predicator occidental.
De-a lungul secolelor, s-a creat o imagine extrem de severa, înfricosatoare, chiar teribila, a lui Dumnezeu. 50 de proverbe folosite în Franta în secolul XVI stabilesc o relatie între pacat si pedeapsa si doar cinci între pacat si iertare.
Acumularea de greseli grabeste razbunarea divina. "Dumnezeu plateste tot", suna un proverb în circulatie în veacul XVI. Trufia, avaritia, mânia, trândavia, lacomia, desfrânarea, invidia, betia sunt prompt "taxate". Ciuma neagra, epidemiile de tot felul, sifilisul, foametea, razboaiele, pâna si navala haitelor de lupi, cutremurele si inundatiile, eruptiile vulcanilor, toate aceste nenorociri sunt atribuite mâniei lui Dumnezeu, care a îngaduit ca ele sa se abata asupra omenirii, ca sa-i frâneze acesteia dezmatul.
Relatia pacat-pedeapsa divina este la fel de veche ca însasi civilizatia. De aici pâna la invocarea urgiei divinitatii împotriva cuiva, adica pâna la blestem, nu pare a fi decât un pas.
Fiecare dintre noi nu se poate sa nu fi auzit un blestem macar o data în viata, fie si într-o poveste spusa de bunici în copilarie. Dar blestemul nu a fost doar o formula utilizata în relatiile dintre oameni obisnuiti, ci si o adevarata institutie juridica. El poate fi întâlnit în documentele românesti date de domni sau încheiate între particulari - mai ales la hotarniciile de sate -, ca o garantie a respectarii hotarârii respective.
Istoricii s-au aplecat prea putin - la noi sau în alte parti - asupra acestei realitati. Putem acum oferi cititorilor nostri fragmente dintr-o carte ce urmeaza sa apara la Editura Polirom, scrisa de prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu si consacrata unui atare subiect. Sa vedem deci cum a aparut blestemul.
Geologii sunt de acord ca pricinuitoarea pacatului a fost (si este) ispita diabolica. Primul ierarh român care a meditat asupra învataturii sacre, Antim Ivireanul, era foarte sigur de acest lucru: "Ca zicem Ioann, la 3 capete ca: ´Cel ce face pacatul de la diavolul iaste, ca dinceput diavolul pacatuieste’". Sigur ca deraierea - calcarea cunoscutei interdictii în timpurile primordiale ori culpele grave mai târziu - nu s-a produs în absenta vointei libere a omului.
Teologii timpurilor dintâi ale crestinismului erau convinsi de aceasta "participare". Sa-l ascultam pe Sfântul Antonie cel Mare, renumitul pustnic: "Raul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de buna voie s-au facut dracii rai, ca si cei mai multi dintre oameni [...] Nu cele ce se fac sunt pacate, ci cele rele, dupa alegerea cu voie...".
Oamenii cei dintâi, culpabili fiindca au voit sa se înalte (sugestie a amagitorului: "Dar Dumnezeu stie ca în ziua în care veti mânca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul", dar si expresie a propriei dorinte: "De aceea femeia, socotind ca rodul pomului e bun de mâncat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mâncat si a dat si barbatului sau, si a mâncat si el" - Facerea) au fost izgoniti din rai. Au fost lipsiti, adica, de vederea lui Dumnezeu.
Pacatul originar a fost - spun teologii moderni - "actul de ruptura a comuniunii primordiale dintre om si Creator". Sau, cum spunea Antim Ivireanul (referindu-se, în genere, la culpa, la culpa nemarturisita), pacatul "iaste o despartire de la Dumnezeu si nu te lasa sa vezi fata si slava lui Dumnezeu".
Dumnezeu putea sa blesteme. In codul veterotestamentar, ca sa poti profera un blestem - spunea cineva - trebuie sa ai un "drept" asupra celui pe care îl faci tinta imprecatiei: sau dreptul oferit de starea de pauperitate extrema sau de subjugare.
Dumnezeu putea - prin urmare - sa blesteme, formula imprecatorie fiind, în acest caz, decizie, hotarâre irevocabila, suficienta siesi, ce se transforma automat în realitate, fara amestecul altor "forte". Mai întâi însa, el binecuvânta. Blestemul - afirma Xavier Leon-Dufour, în Vocabulaire de theologie biblique, este ca un ecou inversat al binecuvântarii. Adam, apoi Eva vietuisera într-o stare binecuvântata, de fericiti "culegatori". Vrând sa se înalte, Adam a calcat o interdictie, o conditie a persistentei în acea "stare" ("A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si a zis: ´Din toti pomii din rai poti sa manânci. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit!’ - Facerea; citatele ce urmeaza sunt din aceeasi carte, Facerea. Pentru a nu îngreuna lectura, nu am mai mentionat), cunoscând foarte bine consecintele.
Aceasta conditie, odata nerespectata, putea conduce la urmari posibil a iesi de sub control. Cunoasterea binelui si, mai ales, a raului îi putea îndemna pe primii oameni sa guste si din pomul vietii (succedaneu asteptat): "Si a zis Domnul Dumnezeu: ´Iata Adam s-a facut ca unul dintre noi, cunoscând binele si raul. Si acum nu cumva sa-si întinda mâna si sa ia roade din pomul vietii, sa manânce si sa traiasca în veci!...’".
Pedeapsa (caci a fost o "pedeapsa" urmare a unei judecati, si nu o "razbunare") s-a declansat, caci ordinea (calcarea interdictiei) fusese conturbata. Blestemul (complex) este, în aceasta situatie, doar un efect. Un efect asteptat chiar în Logica Vechiului Testament. Si a aparut astfel unul dintre cele mai vechi "trasee narative" - cel de la culpa la pedeapsa.
Intâi a fost blestemat "agentul" ispititor.
Sa întelegem ca, înainte de a-si produce (din îndemn diavolesc) ispitirea eficienta, sarpele ar fi avut si alte mijloace de locomotie decât cele pe care le cunoastem si ca starea actuala - umilitoare, oricum, dar si depozitara, prin factura ei insidioasa, a unor pericole, fie ele numai virtuale - se datoreste doar blestemului divin? Nu cred.
Când zamislise fapturile necuvântatoare, Dumnezeu rezervase un loc si celor care "se târau": "A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate târâtoarele pamântului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca e bine".
Sarpele se afla între acelea, dar Cartea Sfânta ne spune ca el se evidentia în chip absolut prin siretenie ("Sarpele însa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamânt, pe care le facuse Domnul Dumnezeu") - însusire ce trimite spre malefic. Siretenia lui guverneaza o seductie ce face întâi apel la logica. ("Si a zis sarpele catre femeie: ´Dumnezeu a zis el, oare, sa nu mâncati roade din orice pom din rai?’ Iar femeia a zis catre sarpe: ´Roade din pomii raiului putem sa mâncam; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului...’, pentru a ajunge apoi la o convingatoare mistificare (ascunzând si destul adevar, caci vorbea, de fapt, Celalalt, omniscient, si el): "Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca, în ziua în care veti mânca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul").
Blestemul divin (de tip "izolationist", dar respectând schema "cauza-efect") îl duce pe acest simbol biblic al înselatoriei, dar si al inteligentei negative, la starea lui cunoscuta (sau aproape de ea): "Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: ´Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii între toate animalele si între toate fiarele câmpului; pe pântecele tau sa te târasti si tarâna sa manânci în toate zilele vietii tale! Dusmanie voi pune între tine si între femeie, între samânta ta si samânta ei; aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa calcâiul’".
Incitat de eternul Ispititor, Adam a vrut sa se înalte, s-a "trufit". Trufia a fost întâiul act perturbator al ordinei creatiei si de ruptura - vedeam mai sus - între om si Creator, materializat în gestul de nesupunere al lui Lucifer (dovada ca Raul existase înainte de om si în afara de el) si repetat de "neascultarea" lui Adam (în fond, un abuz de libertate al omului fata de Dumnezeu, o negare orgolioasa a transcendentei lui Dumnezeu), dornic sa se înalte, sa fie aidoma lui Dumnezeu.
Sa-l ascultam pe acelasi teolog de încredere consultat si pâna acum, adica pe Antim Ivireanul, care, într-o didahie, face o succinta "istorie" a pacatului originar (citez aici - cum am facut-o si pâna acum - si în continuare dupa Antim Ivireanul, Opere, editie critica de Gabriel Strempel, Bucuresti, Ed. Minerva): "Pentru caci pacatul cel dintâi si mai mare decât toate pacatele iaste mândria [în alt loc îi zice "trufie" - nota mea, D.H.M.], care o au izvodit si au nascut singur satana, carele era înger si sa numiia Luceafar, pentru multa lumina ce avea; care mândrie l-au surpat si l-au pogorât cu toata ceata lui întru cÈle mai de jos prapastii ale iadului. Si dintr-atâta lumina ce avea s-au facut decât toate negretele si decât toate întunÈrecile mai negru si mai întunecat si iaste sa se osândeasca în vÈci nesfârsit pentru caci nu are tamaduiala, nici vindecare rana lui, ca fiind duh, nu are pocainta.
Si cu acest pacat al mândriei, pentru multa lui zavistie, au însalat si pe ticalosul Adam, de l-au surpat din cinstea lui si l-au adus la moarte si l-au pogorât si pre dânsul în iad. Si precum pacatul mândriei au avut putere de au pogorât pre Luceafar, pâna la cele mai de jos prapastii ale iadului, asa si bunatatea smereniei are mai multa putere decât mândriia, ca au facut pre singur Dumnezeu, care iaste facatoriul Luceafarului si s-au plecat atâta, cât au lasat ceriurile si toata slava si lauda ce avea de toate puterile ceresti, de s-au pogorât pre pamânt si s-au facut om si s-au smerit pâna la moarte, dupa cum zice fericitul Pavel, moarte de cruce, si s-au pogorât si în iad de au scos pre Adam, cu tot neamul lui si l-au suit împreuna cu dânsul la ceriu, unde au fost si mai înainte. Iara Luceafarul n-au putut sa se mai sue, caci îl atârna pacatul în jos".
Pâna sa moara si sa ajunga în iad (asteptând salvarea cristica), Adam a fost exclus din rai. Desi plasat nu prea departe de mirificul tarâm ("Si izgonind pe Adam, l-a asezat în preajma raiului celui din Eden..."), Adam a fost pedepsit. Asupra lui a cazut blestemul de a munci, de a-si câstiga cele necesare traiului prin truda. Coborât din starea edenica, Adam, omul, era proiectat în conditia lui fireasca - de truditor - prin blestem (construit pe schema acelei logici în care pacatul duce la sanctiune: "Pentru ca ai facut cutare lucru - vei suferi cutare pedeapsa):
"Iar lui Adam i-a zis: ´Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: ´Sa nu manânci’, blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el în toate zilele vietii tale!’".
Nici mediatoarea ispitei nu a fost iertata:
"Iar femeii i-a zis: ´Voi înmulti mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapâni’".
Pacatul faptuit de Adam (la inspiratia diabolica) va fi - se stie - unul "de moarte". El va deschide septenarul (un 7 "magic" interpretat cu entuziasm de teologi, rezultat al unor clasificari petrecute în timp, începând cu Sfântul Apostol Pavel si Origene, Evagrie Ponticul sau Ioan Cassian si continuând cu Ioan Klimax si Grigore Dialogul), va inaugura sirul pacatelor "capitale" (de la lat. caput "cap"), adica al acelor culpe ce vor fi "radacini" si capete de serie pentru alte abateri subiacente.
Si la Antim descrierea acestor "purcederi" seamana cu schemele (crengi, crengute, ramurele) ce sistematizau pacatele, nascânde unele din altele, în "manualele" confesorilor din Apusul Europei: "[...] pacatul cel dintâi iaste trufiia, dintre carele sa naste semetia si neascultarea ["cazul adamic"]; al doilea iaste zavistiia, dintru carele sa naste vrajmasiia si uciderea..." Situatia celui de-al doilea pacat "mortifer", cu rasfrângerile sale, descrie evident starea lui Cain, "invidiosul criminal". Blestemat si el, desigur:
"Si a zis Domnul: ´Ce ai facut? Glasul sângelui fratelui tau striga catre mine din pamânt.
Si acum este blestemat de pamântul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sângele fratelui tau din mâna ta.
Când vei lucra pamântul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamânt’".
Tot blestemul unei munci infinite si ineficiente. Sanctiune maxima, se vede treaba, daca si Noe (cu autoritatea paterna) îi traseaza celui de-al treilea fiu al lui, Ham, cel care vazuse sub cort "goliciunea tatalui sau", tot printr-un blestem decisiv - definitiv, caci era "blestem de tata" - un destin aflat sub semnul travaliului necurmat, într-o stare de dependenta totala (prefigurând schema trifunctionala - a celor trei ordine: bellatores, oratores si laboratores - si fixând inegalitatea dintre cei meniti luptelor, cei ce aveau a se ruga si cei osânditi sa munceasca; Ham era blestemat sa ajunga robul fratilor sai Sem si Iafet.
"A zis [Noe]: ´Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!’" etc.
Printr-un joc lexical, în româneste verbul a munci si substantivul munca vin din vechea slava (mociti, moka), unde însemnau "a chinui" si "chin" (nu neaparat "chinurile iadului", cum credea Mircea Vulcanescu). Trebuie sa existe niste tâlcuiri pentru biruinta acestui lexem (care, în limba veche, avea înca semnificatii "etimologice": munca, munci "chinuri", a munci (pe cineva) "a chinui, a tortura", muncitoriu "chinuitor, tortionar, calau"; aceste întelesuri nu s-au pierdut cu totul nici astazi si transformarile semantice pe care el le-a suferit.
Intâmplarea aceasta "de vocabular" a facut ca în româneste, la români, vorba care denumeste "lucrarea" sa se aseze perfect ca sens initial peste porunca-blestem de sorginte divina ("stigmat", caci rezulta dintr-o condamnare). Munca este chin, când vrei sa spui despre un om ca este chinuit, spui ca este muncit.
Dumnezeu îl blestema pe Adam sa lucreze, spre a-si duce zilele, un pamânt (si el blestemat) nefertil ori care da "roade" nefolositoare: "Spini si palamida îti va rodi el si te vei hrani cu iarba câmpului". "Sudoarea fetei", evocata în prima Carte a lui Moise, va fi amplificata de incertitudinea rezultatelor. La fel vor sta lucrurile si în cazul lui Cain, ucigasul caruia pamântul îi va refuza pur si simplu efectele muncii.
Adam fusese prevenit ca rezultatul neascultarii sale (pacatul) va fi moartea: "Caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit". Sa fi fost vorba, daca "starea de ascultare" s-ar fi perpetuat fara accidente, de o "imortalitate" implicita existentei în paradis? Greu de spus. Vechiul Testament nu ne comunica în aceasta directie mai nimic. Amenintarea cu moartea nu se concretizeaza imediat dupa faptuirea pacatului.
Moartea - cel putin cea fizica, desi teologii spun ca nu numai despre acest "sfârsit", natural oricum, ar fi vorba în Cartea Facerii, ci si despre (sau, poate, mai ales) cea spirituala - este o "secventa" a blestemului. Ea succede unei existente chinuite. Pare a fi chiar o "eliberare".
"In sudoarea fetii tale îti vei mânca pâinea ta, pâna te vei întoarce în pamântul din care esti luat; caci pamânt esti si în pamânt te vei întoarce".
"Pulvis es et in pulverem reverteris" - moartea (ca o pedeapsa care cuprinde si partea fizica si pe cea spirituala), mortalitatea (blestem divin) sunt urmari - spaimoase, fara îndoiala, temelii ale unei lungi "teologii a amenintarii", ale fricii, ale pacatului. Sa-l ascultam iarasi pe Antim, citând în acest rând o autoritate incontestabila: "precum zice fericitul Pavel: ´Printr-un om au întrat pacatul în lume si, prin pacat, moartea’".
Suprimarea lui Abel va atrage asupra lui Cain, ucigasul, blestemul Divinitatii. Dumnezeu pune în acest rând blestemul pe seama unui pamânt oripilat de sângele inocent scurs în urma fratricidului: "Si acum esti blestemat de pamântul care si-a deschis gura sa ca sa primeasca sângele fratelui tau din mâna ta". Lipsa roadelor (o munca desfasurata, deci, în van), un chin sufletesc cu un ambitus ridicat si izolarea de "grupul" caruia îi apartinea - acestea sunt poruncile drastice: "Când vei lucra pamântul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamânt". Aflat în directa comunicare cu Creatorul, Cain repeta condamnarea si îi descopera un subtext agravant: "Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: ´Pedeapsa mea e mai mare decât as putea-o purta. De ma izgonesti acum din pamântul acesta, ma voi ascunde de la fata ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamânt si oricine ma va întâlni ma va ucide’".
Cel ce proferase blestemul îl "linisteste" pe criminal, spunându-i ca îl va feri de moartea fizica: "Si i-a zis Domnul Dumnezeu: ´Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înseptit se va pedepsi’". Expierea - o eliberare, în fond - este amânata (Dumnezeu îi pune chiar un "semn" protector), dar tortura va fi împinsa catre valori maxime, caci insul este lasat prada, pentru un interval neprecizat, acelei "munci" interioare (zbuciumul pe care blestemele românesti îl vor trata ca tremur) necurmate, acelui chin sufletesc nesfârsit, produs de niste "spasme" de nepotolit.
Si, în afara de aceasta, Cain este condamnat la separare ("Fugar vei fi tu pe pamânt"), iar separarea, ruptura de grup, izolarea, într-un cuvânt "punerea la distanta", sunt tot o forma de moarte. Chiar daca disparitia propriu-zisa este nedatabila, amânarea aceasta (agravata de imposibilitatea de a vedea "fata" lui Dumnezeu) este, în sine, o tortura teribila. Rupt de ai sai, pierzându-si rosturile si raporturile cu ceilalti, insul moare, caci intra, în fapt, sub puterea de separare a mortii.
Pacat si blestem
Dan Horia Mazilu
Din punct de vedere crestin, istoria umana a fost marcata de pacatul originar, Omul criminal - cel care îi adusese ofensa lui Dumnezeu prin pacatul originar - este chiar titlul unei lucrari din 1644, semnata de un predicator occidental.
De-a lungul secolelor, s-a creat o imagine extrem de severa, înfricosatoare, chiar teribila, a lui Dumnezeu. 50 de proverbe folosite în Franta în secolul XVI stabilesc o relatie între pacat si pedeapsa si doar cinci între pacat si iertare.
Acumularea de greseli grabeste razbunarea divina. "Dumnezeu plateste tot", suna un proverb în circulatie în veacul XVI. Trufia, avaritia, mânia, trândavia, lacomia, desfrânarea, invidia, betia sunt prompt "taxate". Ciuma neagra, epidemiile de tot felul, sifilisul, foametea, razboaiele, pâna si navala haitelor de lupi, cutremurele si inundatiile, eruptiile vulcanilor, toate aceste nenorociri sunt atribuite mâniei lui Dumnezeu, care a îngaduit ca ele sa se abata asupra omenirii, ca sa-i frâneze acesteia dezmatul.
Relatia pacat-pedeapsa divina este la fel de veche ca însasi civilizatia. De aici pâna la invocarea urgiei divinitatii împotriva cuiva, adica pâna la blestem, nu pare a fi decât un pas.
Fiecare dintre noi nu se poate sa nu fi auzit un blestem macar o data în viata, fie si într-o poveste spusa de bunici în copilarie. Dar blestemul nu a fost doar o formula utilizata în relatiile dintre oameni obisnuiti, ci si o adevarata institutie juridica. El poate fi întâlnit în documentele românesti date de domni sau încheiate între particulari - mai ales la hotarniciile de sate -, ca o garantie a respectarii hotarârii respective.
Istoricii s-au aplecat prea putin - la noi sau în alte parti - asupra acestei realitati. Putem acum oferi cititorilor nostri fragmente dintr-o carte ce urmeaza sa apara la Editura Polirom, scrisa de prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu si consacrata unui atare subiect. Sa vedem deci cum a aparut blestemul.
Geologii sunt de acord ca pricinuitoarea pacatului a fost (si este) ispita diabolica. Primul ierarh român care a meditat asupra învataturii sacre, Antim Ivireanul, era foarte sigur de acest lucru: "Ca zicem Ioann, la 3 capete ca: ´Cel ce face pacatul de la diavolul iaste, ca dinceput diavolul pacatuieste’". Sigur ca deraierea - calcarea cunoscutei interdictii în timpurile primordiale ori culpele grave mai târziu - nu s-a produs în absenta vointei libere a omului.
Teologii timpurilor dintâi ale crestinismului erau convinsi de aceasta "participare". Sa-l ascultam pe Sfântul Antonie cel Mare, renumitul pustnic: "Raul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de buna voie s-au facut dracii rai, ca si cei mai multi dintre oameni [...] Nu cele ce se fac sunt pacate, ci cele rele, dupa alegerea cu voie...".
Oamenii cei dintâi, culpabili fiindca au voit sa se înalte (sugestie a amagitorului: "Dar Dumnezeu stie ca în ziua în care veti mânca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul", dar si expresie a propriei dorinte: "De aceea femeia, socotind ca rodul pomului e bun de mâncat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mâncat si a dat si barbatului sau, si a mâncat si el" - Facerea) au fost izgoniti din rai. Au fost lipsiti, adica, de vederea lui Dumnezeu.
Pacatul originar a fost - spun teologii moderni - "actul de ruptura a comuniunii primordiale dintre om si Creator". Sau, cum spunea Antim Ivireanul (referindu-se, în genere, la culpa, la culpa nemarturisita), pacatul "iaste o despartire de la Dumnezeu si nu te lasa sa vezi fata si slava lui Dumnezeu".
Dumnezeu putea sa blesteme. In codul veterotestamentar, ca sa poti profera un blestem - spunea cineva - trebuie sa ai un "drept" asupra celui pe care îl faci tinta imprecatiei: sau dreptul oferit de starea de pauperitate extrema sau de subjugare.
Dumnezeu putea - prin urmare - sa blesteme, formula imprecatorie fiind, în acest caz, decizie, hotarâre irevocabila, suficienta siesi, ce se transforma automat în realitate, fara amestecul altor "forte". Mai întâi însa, el binecuvânta. Blestemul - afirma Xavier Leon-Dufour, în Vocabulaire de theologie biblique, este ca un ecou inversat al binecuvântarii. Adam, apoi Eva vietuisera într-o stare binecuvântata, de fericiti "culegatori". Vrând sa se înalte, Adam a calcat o interdictie, o conditie a persistentei în acea "stare" ("A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si a zis: ´Din toti pomii din rai poti sa manânci. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit!’ - Facerea; citatele ce urmeaza sunt din aceeasi carte, Facerea. Pentru a nu îngreuna lectura, nu am mai mentionat), cunoscând foarte bine consecintele.
Aceasta conditie, odata nerespectata, putea conduce la urmari posibil a iesi de sub control. Cunoasterea binelui si, mai ales, a raului îi putea îndemna pe primii oameni sa guste si din pomul vietii (succedaneu asteptat): "Si a zis Domnul Dumnezeu: ´Iata Adam s-a facut ca unul dintre noi, cunoscând binele si raul. Si acum nu cumva sa-si întinda mâna si sa ia roade din pomul vietii, sa manânce si sa traiasca în veci!...’".
Pedeapsa (caci a fost o "pedeapsa" urmare a unei judecati, si nu o "razbunare") s-a declansat, caci ordinea (calcarea interdictiei) fusese conturbata. Blestemul (complex) este, în aceasta situatie, doar un efect. Un efect asteptat chiar în Logica Vechiului Testament. Si a aparut astfel unul dintre cele mai vechi "trasee narative" - cel de la culpa la pedeapsa.
Intâi a fost blestemat "agentul" ispititor.
Sa întelegem ca, înainte de a-si produce (din îndemn diavolesc) ispitirea eficienta, sarpele ar fi avut si alte mijloace de locomotie decât cele pe care le cunoastem si ca starea actuala - umilitoare, oricum, dar si depozitara, prin factura ei insidioasa, a unor pericole, fie ele numai virtuale - se datoreste doar blestemului divin? Nu cred.
Când zamislise fapturile necuvântatoare, Dumnezeu rezervase un loc si celor care "se târau": "A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate târâtoarele pamântului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca e bine".
Sarpele se afla între acelea, dar Cartea Sfânta ne spune ca el se evidentia în chip absolut prin siretenie ("Sarpele însa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamânt, pe care le facuse Domnul Dumnezeu") - însusire ce trimite spre malefic. Siretenia lui guverneaza o seductie ce face întâi apel la logica. ("Si a zis sarpele catre femeie: ´Dumnezeu a zis el, oare, sa nu mâncati roade din orice pom din rai?’ Iar femeia a zis catre sarpe: ´Roade din pomii raiului putem sa mâncam; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului...’, pentru a ajunge apoi la o convingatoare mistificare (ascunzând si destul adevar, caci vorbea, de fapt, Celalalt, omniscient, si el): "Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca, în ziua în care veti mânca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul").
Blestemul divin (de tip "izolationist", dar respectând schema "cauza-efect") îl duce pe acest simbol biblic al înselatoriei, dar si al inteligentei negative, la starea lui cunoscuta (sau aproape de ea): "Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: ´Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii între toate animalele si între toate fiarele câmpului; pe pântecele tau sa te târasti si tarâna sa manânci în toate zilele vietii tale! Dusmanie voi pune între tine si între femeie, între samânta ta si samânta ei; aceasta îti va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa calcâiul’".
Incitat de eternul Ispititor, Adam a vrut sa se înalte, s-a "trufit". Trufia a fost întâiul act perturbator al ordinei creatiei si de ruptura - vedeam mai sus - între om si Creator, materializat în gestul de nesupunere al lui Lucifer (dovada ca Raul existase înainte de om si în afara de el) si repetat de "neascultarea" lui Adam (în fond, un abuz de libertate al omului fata de Dumnezeu, o negare orgolioasa a transcendentei lui Dumnezeu), dornic sa se înalte, sa fie aidoma lui Dumnezeu.
Sa-l ascultam pe acelasi teolog de încredere consultat si pâna acum, adica pe Antim Ivireanul, care, într-o didahie, face o succinta "istorie" a pacatului originar (citez aici - cum am facut-o si pâna acum - si în continuare dupa Antim Ivireanul, Opere, editie critica de Gabriel Strempel, Bucuresti, Ed. Minerva): "Pentru caci pacatul cel dintâi si mai mare decât toate pacatele iaste mândria [în alt loc îi zice "trufie" - nota mea, D.H.M.], care o au izvodit si au nascut singur satana, carele era înger si sa numiia Luceafar, pentru multa lumina ce avea; care mândrie l-au surpat si l-au pogorât cu toata ceata lui întru cÈle mai de jos prapastii ale iadului. Si dintr-atâta lumina ce avea s-au facut decât toate negretele si decât toate întunÈrecile mai negru si mai întunecat si iaste sa se osândeasca în vÈci nesfârsit pentru caci nu are tamaduiala, nici vindecare rana lui, ca fiind duh, nu are pocainta.
Si cu acest pacat al mândriei, pentru multa lui zavistie, au însalat si pe ticalosul Adam, de l-au surpat din cinstea lui si l-au adus la moarte si l-au pogorât si pre dânsul în iad. Si precum pacatul mândriei au avut putere de au pogorât pre Luceafar, pâna la cele mai de jos prapastii ale iadului, asa si bunatatea smereniei are mai multa putere decât mândriia, ca au facut pre singur Dumnezeu, care iaste facatoriul Luceafarului si s-au plecat atâta, cât au lasat ceriurile si toata slava si lauda ce avea de toate puterile ceresti, de s-au pogorât pre pamânt si s-au facut om si s-au smerit pâna la moarte, dupa cum zice fericitul Pavel, moarte de cruce, si s-au pogorât si în iad de au scos pre Adam, cu tot neamul lui si l-au suit împreuna cu dânsul la ceriu, unde au fost si mai înainte. Iara Luceafarul n-au putut sa se mai sue, caci îl atârna pacatul în jos".
Pâna sa moara si sa ajunga în iad (asteptând salvarea cristica), Adam a fost exclus din rai. Desi plasat nu prea departe de mirificul tarâm ("Si izgonind pe Adam, l-a asezat în preajma raiului celui din Eden..."), Adam a fost pedepsit. Asupra lui a cazut blestemul de a munci, de a-si câstiga cele necesare traiului prin truda. Coborât din starea edenica, Adam, omul, era proiectat în conditia lui fireasca - de truditor - prin blestem (construit pe schema acelei logici în care pacatul duce la sanctiune: "Pentru ca ai facut cutare lucru - vei suferi cutare pedeapsa):
"Iar lui Adam i-a zis: ´Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: ´Sa nu manânci’, blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el în toate zilele vietii tale!’".
Nici mediatoarea ispitei nu a fost iertata:
"Iar femeii i-a zis: ´Voi înmulti mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapâni’".
Pacatul faptuit de Adam (la inspiratia diabolica) va fi - se stie - unul "de moarte". El va deschide septenarul (un 7 "magic" interpretat cu entuziasm de teologi, rezultat al unor clasificari petrecute în timp, începând cu Sfântul Apostol Pavel si Origene, Evagrie Ponticul sau Ioan Cassian si continuând cu Ioan Klimax si Grigore Dialogul), va inaugura sirul pacatelor "capitale" (de la lat. caput "cap"), adica al acelor culpe ce vor fi "radacini" si capete de serie pentru alte abateri subiacente.
Si la Antim descrierea acestor "purcederi" seamana cu schemele (crengi, crengute, ramurele) ce sistematizau pacatele, nascânde unele din altele, în "manualele" confesorilor din Apusul Europei: "[...] pacatul cel dintâi iaste trufiia, dintre carele sa naste semetia si neascultarea ["cazul adamic"]; al doilea iaste zavistiia, dintru carele sa naste vrajmasiia si uciderea..." Situatia celui de-al doilea pacat "mortifer", cu rasfrângerile sale, descrie evident starea lui Cain, "invidiosul criminal". Blestemat si el, desigur:
"Si a zis Domnul: ´Ce ai facut? Glasul sângelui fratelui tau striga catre mine din pamânt.
Si acum este blestemat de pamântul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sângele fratelui tau din mâna ta.
Când vei lucra pamântul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamânt’".
Tot blestemul unei munci infinite si ineficiente. Sanctiune maxima, se vede treaba, daca si Noe (cu autoritatea paterna) îi traseaza celui de-al treilea fiu al lui, Ham, cel care vazuse sub cort "goliciunea tatalui sau", tot printr-un blestem decisiv - definitiv, caci era "blestem de tata" - un destin aflat sub semnul travaliului necurmat, într-o stare de dependenta totala (prefigurând schema trifunctionala - a celor trei ordine: bellatores, oratores si laboratores - si fixând inegalitatea dintre cei meniti luptelor, cei ce aveau a se ruga si cei osânditi sa munceasca; Ham era blestemat sa ajunga robul fratilor sai Sem si Iafet.
"A zis [Noe]: ´Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!’" etc.
Printr-un joc lexical, în româneste verbul a munci si substantivul munca vin din vechea slava (mociti, moka), unde însemnau "a chinui" si "chin" (nu neaparat "chinurile iadului", cum credea Mircea Vulcanescu). Trebuie sa existe niste tâlcuiri pentru biruinta acestui lexem (care, în limba veche, avea înca semnificatii "etimologice": munca, munci "chinuri", a munci (pe cineva) "a chinui, a tortura", muncitoriu "chinuitor, tortionar, calau"; aceste întelesuri nu s-au pierdut cu totul nici astazi si transformarile semantice pe care el le-a suferit.
Intâmplarea aceasta "de vocabular" a facut ca în româneste, la români, vorba care denumeste "lucrarea" sa se aseze perfect ca sens initial peste porunca-blestem de sorginte divina ("stigmat", caci rezulta dintr-o condamnare). Munca este chin, când vrei sa spui despre un om ca este chinuit, spui ca este muncit.
Dumnezeu îl blestema pe Adam sa lucreze, spre a-si duce zilele, un pamânt (si el blestemat) nefertil ori care da "roade" nefolositoare: "Spini si palamida îti va rodi el si te vei hrani cu iarba câmpului". "Sudoarea fetei", evocata în prima Carte a lui Moise, va fi amplificata de incertitudinea rezultatelor. La fel vor sta lucrurile si în cazul lui Cain, ucigasul caruia pamântul îi va refuza pur si simplu efectele muncii.
Adam fusese prevenit ca rezultatul neascultarii sale (pacatul) va fi moartea: "Caci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit". Sa fi fost vorba, daca "starea de ascultare" s-ar fi perpetuat fara accidente, de o "imortalitate" implicita existentei în paradis? Greu de spus. Vechiul Testament nu ne comunica în aceasta directie mai nimic. Amenintarea cu moartea nu se concretizeaza imediat dupa faptuirea pacatului.
Moartea - cel putin cea fizica, desi teologii spun ca nu numai despre acest "sfârsit", natural oricum, ar fi vorba în Cartea Facerii, ci si despre (sau, poate, mai ales) cea spirituala - este o "secventa" a blestemului. Ea succede unei existente chinuite. Pare a fi chiar o "eliberare".
"In sudoarea fetii tale îti vei mânca pâinea ta, pâna te vei întoarce în pamântul din care esti luat; caci pamânt esti si în pamânt te vei întoarce".
"Pulvis es et in pulverem reverteris" - moartea (ca o pedeapsa care cuprinde si partea fizica si pe cea spirituala), mortalitatea (blestem divin) sunt urmari - spaimoase, fara îndoiala, temelii ale unei lungi "teologii a amenintarii", ale fricii, ale pacatului. Sa-l ascultam iarasi pe Antim, citând în acest rând o autoritate incontestabila: "precum zice fericitul Pavel: ´Printr-un om au întrat pacatul în lume si, prin pacat, moartea’".
Suprimarea lui Abel va atrage asupra lui Cain, ucigasul, blestemul Divinitatii. Dumnezeu pune în acest rând blestemul pe seama unui pamânt oripilat de sângele inocent scurs în urma fratricidului: "Si acum esti blestemat de pamântul care si-a deschis gura sa ca sa primeasca sângele fratelui tau din mâna ta". Lipsa roadelor (o munca desfasurata, deci, în van), un chin sufletesc cu un ambitus ridicat si izolarea de "grupul" caruia îi apartinea - acestea sunt poruncile drastice: "Când vei lucra pamântul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamânt". Aflat în directa comunicare cu Creatorul, Cain repeta condamnarea si îi descopera un subtext agravant: "Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: ´Pedeapsa mea e mai mare decât as putea-o purta. De ma izgonesti acum din pamântul acesta, ma voi ascunde de la fata ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamânt si oricine ma va întâlni ma va ucide’".
Cel ce proferase blestemul îl "linisteste" pe criminal, spunându-i ca îl va feri de moartea fizica: "Si i-a zis Domnul Dumnezeu: ´Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înseptit se va pedepsi’". Expierea - o eliberare, în fond - este amânata (Dumnezeu îi pune chiar un "semn" protector), dar tortura va fi împinsa catre valori maxime, caci insul este lasat prada, pentru un interval neprecizat, acelei "munci" interioare (zbuciumul pe care blestemele românesti îl vor trata ca tremur) necurmate, acelui chin sufletesc nesfârsit, produs de niste "spasme" de nepotolit.
Si, în afara de aceasta, Cain este condamnat la separare ("Fugar vei fi tu pe pamânt"), iar separarea, ruptura de grup, izolarea, într-un cuvânt "punerea la distanta", sunt tot o forma de moarte. Chiar daca disparitia propriu-zisa este nedatabila, amânarea aceasta (agravata de imposibilitatea de a vedea "fata" lui Dumnezeu) este, în sine, o tortura teribila. Rupt de ai sai, pierzându-si rosturile si raporturile cu ceilalti, insul moare, caci intra, în fapt, sub puterea de separare a mortii.
miercuri, 12 decembrie 2007
Vrajitoarea Irina
vrajitoare, vrajitoarea, magie, descantece, descantec , blesteme, blestem, dezleaga cununii, farmece, magie alba, magia neagra, clarvazatoare, prezicatoare, mama omida, vrajitoarea, vrajitoare romania, tarot, ghicitoare, tarot , ghicit , interpretare vise , ghicit in cafea, tamaduitoare, prezice viitorul , ghiceste, amulte, amulte protectoare, amuleta protectoare, voodo, regina magiei, magie , datul in carti , cum se fac farmece , carti de tarot , ghicit in cafea , totul despre tarot , prezicatoare
Carti de tarot - MARELE PREOT
V - MARELE PREOT
Corespondenta astrologica: Soarele in Sagetator, ca mesager si dascal al valorilor religioase.Mitologie: Cheiron, centaurul intelept si prieten al omului: dascal si educator al multor Eroi.YI Jing: 45 Tsui/Colectia.DescriereMarele Preot simbolizeaza lumea credintei si profunda incredere, izvorata din certitudinea pe care ne-o confera credinta. Este considerata una din cele trei carti protectoare care, in principiu, influentau cursul evenimentelor intr-un mod favorabil, intrucat fortele de incredere exprimate de el se refera la increderea in noi insine, dar si la increderea intr-un sens profund al vietii noastre personale si la increderea privind viitorul. Marele Preot ne arata calea spre etica si virtute si reprezinta principiile noastre personale, izvorate din valorile morale fundamentale. Profesional: Cartea semnifica faptul ca suntem framantati de intrebari asupra intelesurilor, simbolizeaza cautarea continuturilor profunde, a sarcinilor care sa ne confere implinire, poate face trimitere la o situatie particulara in activitatea profesionala cand suntem chemati sa ramanem credinciosi principiilor noastre morale si sa nu ne lasam implicati in uneltiri murdare.Constiinta: Marele Preot arata ca suntem preocupati de intrebari privind descifrarea sensurilor si ca supunem principile noastre de credinta si de valoare unei introspectiuni. Simbolizeaza tocmai planul deosebit de subiectiv al experientei noastre de credinta, care se sustrage unei verificari generale, insa fara sa piarda din importanta. Cartea reprezinta o ascutire a capacitatii noastre de judecata morala prin intermediul careia deosebim binele de rau, precum si o experienta religioasa de natura sa ne schimbe intregul curs al vietii. Relatii personale: Marele Preot arata ca ne aflam intr-o faza in care increderea si atractia reciproca sunt in crestere, evoluam in baza unor idealuri privind relatiile de parteneriat si in comportamentul nostru devine determinanta virtutea personala. In planul evenimentelor aceasta carte reprezinta dorinta sau intentia noastra de casatorie.
Corespondenta astrologica: Soarele in Sagetator, ca mesager si dascal al valorilor religioase.Mitologie: Cheiron, centaurul intelept si prieten al omului: dascal si educator al multor Eroi.YI Jing: 45 Tsui/Colectia.DescriereMarele Preot simbolizeaza lumea credintei si profunda incredere, izvorata din certitudinea pe care ne-o confera credinta. Este considerata una din cele trei carti protectoare care, in principiu, influentau cursul evenimentelor intr-un mod favorabil, intrucat fortele de incredere exprimate de el se refera la increderea in noi insine, dar si la increderea intr-un sens profund al vietii noastre personale si la increderea privind viitorul. Marele Preot ne arata calea spre etica si virtute si reprezinta principiile noastre personale, izvorate din valorile morale fundamentale. Profesional: Cartea semnifica faptul ca suntem framantati de intrebari asupra intelesurilor, simbolizeaza cautarea continuturilor profunde, a sarcinilor care sa ne confere implinire, poate face trimitere la o situatie particulara in activitatea profesionala cand suntem chemati sa ramanem credinciosi principiilor noastre morale si sa nu ne lasam implicati in uneltiri murdare.Constiinta: Marele Preot arata ca suntem preocupati de intrebari privind descifrarea sensurilor si ca supunem principile noastre de credinta si de valoare unei introspectiuni. Simbolizeaza tocmai planul deosebit de subiectiv al experientei noastre de credinta, care se sustrage unei verificari generale, insa fara sa piarda din importanta. Cartea reprezinta o ascutire a capacitatii noastre de judecata morala prin intermediul careia deosebim binele de rau, precum si o experienta religioasa de natura sa ne schimbe intregul curs al vietii. Relatii personale: Marele Preot arata ca ne aflam intr-o faza in care increderea si atractia reciproca sunt in crestere, evoluam in baza unor idealuri privind relatiile de parteneriat si in comportamentul nostru devine determinanta virtutea personala. In planul evenimentelor aceasta carte reprezinta dorinta sau intentia noastra de casatorie.
Carti de tarot - INDARGOSTITII
VI - INDRAGOSTITII
Corespondenta astrologica: Venus/Jupiter, ca expresie a celei mai mari iubiri si Venus/Marte, ca optiune sub influenta dragostei.Mitologie: Personificarea Luceafarului de dimineata, zeita dragostei, Afrodita, Inanna si Venus, si corespondentul ei masculin inarmat cu arcul cu sageti, Eros, Amor si Cupidon; sau Paris, cel care trebuie sa aleaga intre Hera, Atena si Afrodita.Yi Jing: 8 Bi/Coeziunea, Armonia.DescriereCartea uneste doua teme, indica o mare experienta de dragoste, dar ne aduce in fata ochilor si faptul ca de acest pas este legata si o hotarare necesara: renuntarea la cadrul de viata de pana acum si marturisirea unei singure iubiri. Pe vremuri aceasta carte era denumita "Optiunea". Ea poate face trimitere si la o decizie necesara, care poate sa nu aiba nici o legatura cu iubirea, in aceste cazuri semnifica necesitatea de a lua decizia din toata inima, fara manie si fara a pastra deschise mai multe portite. In orice caz, ea semnifica un "DA" mare, fara retineri. Profesional: Cartea arata ca trebuie, cumpanind si tinand cont de toti factorii implicati, sa adoptam o pozitie clara si hotaratoare pentru comportamentul nostru ulterior. Poate fi vorba de decizii care sa modifice cursul devenirii noastre profesionale, sa ne decidem pentru un nou loc de munca, un nou domeniu de activitate sau un proiect anume, dar ea nu indica neaparat noul. Poate semnifica renuntarea la anumite retineri interioare si optarea clara si fara retineri pentru profesia exercitata la momentul respectiv. Constiinta: "Indragostitii" arata ca devenim constienti de capacitatile de care dispunem si ca realizam faptul ca vom reusi sa traim o experienta profunda si coplesitoare, numai daca ne vom impune anumite limite si vom opta deschis, fara retineri, pentru alegerea odata facuta. Numai daca vom reusi sa fortam adoptarea unei decizii fara compromisuri, pe care sa o sustinem cu toata fiinta, vom gasi calea spre o traire profunda si aducatoare de fericire. Relatii personale: Cartea simbolizeaza marea dragoste, care ne atinge si ne strabate profund. Ea este legata, intr-o mica masura, de sentimentul de a fi indragostit. Cartea poate face trimitere la o noua legatura sau sa semnifice ca fericirea poate fi gasit in relatia de parteneriat existenta. Caracterul decizional al cartii ne arata ca izvoarele datatoare de fericire ni se vor deschide numai daca ne vom "limita" de buna voie si ne vom da consimtamantul de a parcurge acest drum impreuna cu o anumita persoana. Cartea ne cere sa incetam sa ne mai mintim si sa recunoastem ca idealul nu se afla la vedere sau la indemana noastra, ci se ascunde, poate, in partenerul nostru, in speranta si asteptarea de a fi in sfarsit descoperita. Drumul care duce la acest celalalt om este: Optiunea.
Corespondenta astrologica: Venus/Jupiter, ca expresie a celei mai mari iubiri si Venus/Marte, ca optiune sub influenta dragostei.Mitologie: Personificarea Luceafarului de dimineata, zeita dragostei, Afrodita, Inanna si Venus, si corespondentul ei masculin inarmat cu arcul cu sageti, Eros, Amor si Cupidon; sau Paris, cel care trebuie sa aleaga intre Hera, Atena si Afrodita.Yi Jing: 8 Bi/Coeziunea, Armonia.DescriereCartea uneste doua teme, indica o mare experienta de dragoste, dar ne aduce in fata ochilor si faptul ca de acest pas este legata si o hotarare necesara: renuntarea la cadrul de viata de pana acum si marturisirea unei singure iubiri. Pe vremuri aceasta carte era denumita "Optiunea". Ea poate face trimitere si la o decizie necesara, care poate sa nu aiba nici o legatura cu iubirea, in aceste cazuri semnifica necesitatea de a lua decizia din toata inima, fara manie si fara a pastra deschise mai multe portite. In orice caz, ea semnifica un "DA" mare, fara retineri. Profesional: Cartea arata ca trebuie, cumpanind si tinand cont de toti factorii implicati, sa adoptam o pozitie clara si hotaratoare pentru comportamentul nostru ulterior. Poate fi vorba de decizii care sa modifice cursul devenirii noastre profesionale, sa ne decidem pentru un nou loc de munca, un nou domeniu de activitate sau un proiect anume, dar ea nu indica neaparat noul. Poate semnifica renuntarea la anumite retineri interioare si optarea clara si fara retineri pentru profesia exercitata la momentul respectiv. Constiinta: "Indragostitii" arata ca devenim constienti de capacitatile de care dispunem si ca realizam faptul ca vom reusi sa traim o experienta profunda si coplesitoare, numai daca ne vom impune anumite limite si vom opta deschis, fara retineri, pentru alegerea odata facuta. Numai daca vom reusi sa fortam adoptarea unei decizii fara compromisuri, pe care sa o sustinem cu toata fiinta, vom gasi calea spre o traire profunda si aducatoare de fericire. Relatii personale: Cartea simbolizeaza marea dragoste, care ne atinge si ne strabate profund. Ea este legata, intr-o mica masura, de sentimentul de a fi indragostit. Cartea poate face trimitere la o noua legatura sau sa semnifice ca fericirea poate fi gasit in relatia de parteneriat existenta. Caracterul decizional al cartii ne arata ca izvoarele datatoare de fericire ni se vor deschide numai daca ne vom "limita" de buna voie si ne vom da consimtamantul de a parcurge acest drum impreuna cu o anumita persoana. Cartea ne cere sa incetam sa ne mai mintim si sa recunoastem ca idealul nu se afla la vedere sau la indemana noastra, ci se ascunde, poate, in partenerul nostru, in speranta si asteptarea de a fi in sfarsit descoperita. Drumul care duce la acest celalalt om este: Optiunea.
Carti de tarot - FAETONUL
VII - FAETONUL
Corespondenta astrologica: Berbecul, simbolul punerii in miscare a fortelor.Mitologie: Pornirea la drum a Eroului Solar, dar si prabusirea sa; progeniturile zeitatilor si eroilor, Faeton, Icar, dar si Bellerofon, cel ce-l calareste pe Pegas, armasarul inaripat.Yi Jing: 4 Mong/Nechibzuinta tineretii.DescriereFaetonul simbolizeaza marele salt spre inainte. Arata ca pornim pe propriul drum, iar fortele care ne propulseaza sunt dorinta de libertate, orgoliul, cautarea paradisului pierdut sau ambitia noastra de afirmare. Este singura carte de Tarot care simbolizeaza pornirea la drum cu incredere si bucurie. Avem de-a face cu o inaintare cutezatoare, plina de vigoare, cu spirit intreprinzator si o mare disponibilitate de asumare a riscurilor. De asemenea, indica o iscusinta deosebita, dar totodata si lipsa de experienta, de aceea ea trebuie inteleasa si sub forma de avertisment: de a nu supraevalua propriile puteri, de a nu ne prezenta prea siguri pe noi sau prea euforici. Profesional: Faetonul simbolizeaza ca am facut un pas important inspre dobandirea independentei, arata nazuinta noastra spre succes, forta si dorinta noastra de a ne impune, vitejia si disponibilitatea noastra de a ne asuma riscuri. El reprezinta inceputul increzator al unei noi cariere, preluarea unor sarcini si raspunderi mai mari, faptul ca ne aflam pe calea succesului, avertizandu-ne de eventuala lipsa de scrupule sau supraevaluarea propriilor puteri.Constiinta: Faetonul simbolizeaza sentimentul propriei valori, desprinderea de bunurile spirituale preluate, edificarea unei imagini proprii asupra lumii si cutezatorul pas cu care pot fi strabatute si cele mai mari dificultati. Deseori se pune problema depasirii unor contradictii interioare: intre sentiment si ratiune, vointa si pornire instinctuala, dorinta si realitate. Relatii personale: Cartea inseamna inceputul unei noi legaturi care atrage cu sine desprinderea cu usurinta de un mediu vechi si bine cunoscut. Poate semnifica insa si "vantul proaspat" care incepe sa adie intr-o relatie impamantenita, care sterge unele manifestari de oboseala si da peste cap obisnuinte si rutine.
Corespondenta astrologica: Berbecul, simbolul punerii in miscare a fortelor.Mitologie: Pornirea la drum a Eroului Solar, dar si prabusirea sa; progeniturile zeitatilor si eroilor, Faeton, Icar, dar si Bellerofon, cel ce-l calareste pe Pegas, armasarul inaripat.Yi Jing: 4 Mong/Nechibzuinta tineretii.DescriereFaetonul simbolizeaza marele salt spre inainte. Arata ca pornim pe propriul drum, iar fortele care ne propulseaza sunt dorinta de libertate, orgoliul, cautarea paradisului pierdut sau ambitia noastra de afirmare. Este singura carte de Tarot care simbolizeaza pornirea la drum cu incredere si bucurie. Avem de-a face cu o inaintare cutezatoare, plina de vigoare, cu spirit intreprinzator si o mare disponibilitate de asumare a riscurilor. De asemenea, indica o iscusinta deosebita, dar totodata si lipsa de experienta, de aceea ea trebuie inteleasa si sub forma de avertisment: de a nu supraevalua propriile puteri, de a nu ne prezenta prea siguri pe noi sau prea euforici. Profesional: Faetonul simbolizeaza ca am facut un pas important inspre dobandirea independentei, arata nazuinta noastra spre succes, forta si dorinta noastra de a ne impune, vitejia si disponibilitatea noastra de a ne asuma riscuri. El reprezinta inceputul increzator al unei noi cariere, preluarea unor sarcini si raspunderi mai mari, faptul ca ne aflam pe calea succesului, avertizandu-ne de eventuala lipsa de scrupule sau supraevaluarea propriilor puteri.Constiinta: Faetonul simbolizeaza sentimentul propriei valori, desprinderea de bunurile spirituale preluate, edificarea unei imagini proprii asupra lumii si cutezatorul pas cu care pot fi strabatute si cele mai mari dificultati. Deseori se pune problema depasirii unor contradictii interioare: intre sentiment si ratiune, vointa si pornire instinctuala, dorinta si realitate. Relatii personale: Cartea inseamna inceputul unei noi legaturi care atrage cu sine desprinderea cu usurinta de un mediu vechi si bine cunoscut. Poate semnifica insa si "vantul proaspat" care incepe sa adie intr-o relatie impamantenita, care sterge unele manifestari de oboseala si da peste cap obisnuinte si rutine.
Carti de tarot - PUTEREA
VIII - PUTEREA
Corespondenta astrologica: Leul, in sensul incuviintarii date vietii, vitalitatii, mandriei, placerii si pasiunii.Mitologie: Zeitele calarind goale pe spinarea leilor. Hebe, sotia zeului furtunii la hititi; Heba, sotia lui Heracle. Sau marea zeita babiloniana, Istar, care ia taurul ceresc de funie pentru a-l conduce impotriva lui Urduc, in orasul lui Ghilgames; nimfa greaca Kyrehna, cea care, neinarmata, invinge leul. Yi Jing: 26 Da Ciu/Puterea de imblanzire a Maretului.DescriereCartea Puterea are o anumita inrudire cu cartea Magul. Si aici puterea neobisnuita se bazeaza pe secretul profundei armonii interioare. In aceasta carte, vitalitatea, curajul si pasiunea sunt expresia concilierii dintre omul civilizat si natura sa animalica. Cartea arata ca scopul urmarit nu poate consta in a ne ascunde pornirile instinctuale in spatele unei spoieli de virtute, ci de a intampina deschis fortele arhaice, inspaimantatoare, care salasluiesc in noi, pentru a le imblanzi treptat prin acceptare plina de iubire. In acest mod ne vor sta la dispozitie aceste forte arhaice si toate rezervele de putere pe care, pana acum, le-am intrebuintat pentru reprimarea acestor instincte.Profesional: Cartea simbolizeaza ca ne daruim rezolvarii sarcinilor cu energie si pasiune, exprima curajul si spiritul intreprinzator. Ea indica perioada unei extraordinare forte creatoare, a unei mari motivatii si bucuria succesului. Constiinta: Puterea este un indiciu cu privire la o schimbare importanta, Leul Rosu este considerat mijlocul de a transforma in aur substantele inferioare. Transpus asupra omului aceasta inseamna ca sarcina noastra consta in a "innobila", in triplul sens al cuvantului, adversitatea dintre constiinta noastra civilizata si natura noastra animalica, respectiv: "anihilare" a adversitatii, "pastrator" al acestor forte si "ridicare" a acestora pe un plan superior, unde nu se infrunta, ci se aliaza, rezultand o putere unita si invincibila. Relatii personale: Cartea simbolizeaza relatii caracterizate de o mare vitalitate, de un temperament vulcanic si iesiri dramatice. Legaturi de aceasta natura constituie de regula un tezaur de forta care reprezinta un nesecat izvor de energie pentru viata noastra cotidiana.
Corespondenta astrologica: Leul, in sensul incuviintarii date vietii, vitalitatii, mandriei, placerii si pasiunii.Mitologie: Zeitele calarind goale pe spinarea leilor. Hebe, sotia zeului furtunii la hititi; Heba, sotia lui Heracle. Sau marea zeita babiloniana, Istar, care ia taurul ceresc de funie pentru a-l conduce impotriva lui Urduc, in orasul lui Ghilgames; nimfa greaca Kyrehna, cea care, neinarmata, invinge leul. Yi Jing: 26 Da Ciu/Puterea de imblanzire a Maretului.DescriereCartea Puterea are o anumita inrudire cu cartea Magul. Si aici puterea neobisnuita se bazeaza pe secretul profundei armonii interioare. In aceasta carte, vitalitatea, curajul si pasiunea sunt expresia concilierii dintre omul civilizat si natura sa animalica. Cartea arata ca scopul urmarit nu poate consta in a ne ascunde pornirile instinctuale in spatele unei spoieli de virtute, ci de a intampina deschis fortele arhaice, inspaimantatoare, care salasluiesc in noi, pentru a le imblanzi treptat prin acceptare plina de iubire. In acest mod ne vor sta la dispozitie aceste forte arhaice si toate rezervele de putere pe care, pana acum, le-am intrebuintat pentru reprimarea acestor instincte.Profesional: Cartea simbolizeaza ca ne daruim rezolvarii sarcinilor cu energie si pasiune, exprima curajul si spiritul intreprinzator. Ea indica perioada unei extraordinare forte creatoare, a unei mari motivatii si bucuria succesului. Constiinta: Puterea este un indiciu cu privire la o schimbare importanta, Leul Rosu este considerat mijlocul de a transforma in aur substantele inferioare. Transpus asupra omului aceasta inseamna ca sarcina noastra consta in a "innobila", in triplul sens al cuvantului, adversitatea dintre constiinta noastra civilizata si natura noastra animalica, respectiv: "anihilare" a adversitatii, "pastrator" al acestor forte si "ridicare" a acestora pe un plan superior, unde nu se infrunta, ci se aliaza, rezultand o putere unita si invincibila. Relatii personale: Cartea simbolizeaza relatii caracterizate de o mare vitalitate, de un temperament vulcanic si iesiri dramatice. Legaturi de aceasta natura constituie de regula un tezaur de forta care reprezinta un nesecat izvor de energie pentru viata noastra cotidiana.
Carti de tarot - EREMITUL (pustincul)
IX - EREMITUL (PUSTNICUL)
Corespondenta astrologica: Saturn in Varsator, ca aspiratie spre intelepciune si pastrarea independentei.Mitologie: Nestor, sfetnicul intelept al lui Agamemnon si altor eroi din Razboiul Troian.Yi Jing: 52 Gen/Starea de nemiscare, Muntele.DescriereEremitul este cartea atitudinii retrase si a reculegerii interioare, caracterizeaza fazele introvertite de viata, in care incercam sa ne gasim linistea si sa ne regasim pe noi insine. Reuneste in sine doua extreme valoroase: profunzimea trairii si inaltimile cunoasterii. Multa lume se teme pe nedrept de aceasta carte. Numai atunci cand calitatile sale sunt gresit intelese se poate ajunge la stari de anxietate, singuratate, parasire. Cel care urmeaza de buna voie chemarea Eremitului va descoperi ca a castigat in limpezime, in forta si experienta benefica de a putea fi singur cu el insusi.Profesional: Eremitul reprezinta o perioada de reculegere, de introspectie, in care obtinem claritatea asupra a ceea ce dorim sa realizam in plan profesional. Acest lucru poate duce la o totala rasturnare de valori privind acceptiunile noastre de pana acum asupra succesului, recunoasterii meritelor, prestigiului, angajamentului, banilor si indatoririlor. Aceasta cunoastere ne apropie simtitor de necesitatile reale si de adevarata noastra chemare. Pe langa marea tarie de caracter se manifesta si o profunda certitudine interioara datorita careia reusim sa transpunem in fapt noile teluri. Constiinta: Cartea reprezinta faptul ca adoptam o atitudine retrasa pentru a ne putea apropia, fara influenta celorlalti, de noi insine. Deseori, Eremitul simbolizeaza acele perioade in care suntem in cautarea singuratatii pentru a ne concentra asupra unei probleme sau a astepta clarificarea corecta, de la sine, a lucrurilor. Aceste perioade de liniste sunt insotite in mod eficient de asceze, posturi, meditatii, taceri sau exercitii spirituale. Rezultatul acestor experiente consta intr-o apreciabila crestere a intelepciunii de viata, curajului, fortei si claritatii depline. Relatii personale: Cartea este ambivalenta: poate simboliza si insingurarea in cadrul unei relatii. Semnificatia ei principala se gaseste in profunda cunoastere a aspectelor care sunt intr-adevar importante in relatia noastra. Deseori, ea conduce spre forme mai mature ale iubirii, la impunerea benevola a unor limite care sa creeze prilejul trairii in profunzime a experientei unei vieti in doi. Mai poate semnifica si dobandirea intelegerii ca una din cele mai importante premise pentru o relatie de mare intensitate rezida in capacitatea partenerilor de a sti sa fie cateodata si singuri.
Corespondenta astrologica: Saturn in Varsator, ca aspiratie spre intelepciune si pastrarea independentei.Mitologie: Nestor, sfetnicul intelept al lui Agamemnon si altor eroi din Razboiul Troian.Yi Jing: 52 Gen/Starea de nemiscare, Muntele.DescriereEremitul este cartea atitudinii retrase si a reculegerii interioare, caracterizeaza fazele introvertite de viata, in care incercam sa ne gasim linistea si sa ne regasim pe noi insine. Reuneste in sine doua extreme valoroase: profunzimea trairii si inaltimile cunoasterii. Multa lume se teme pe nedrept de aceasta carte. Numai atunci cand calitatile sale sunt gresit intelese se poate ajunge la stari de anxietate, singuratate, parasire. Cel care urmeaza de buna voie chemarea Eremitului va descoperi ca a castigat in limpezime, in forta si experienta benefica de a putea fi singur cu el insusi.Profesional: Eremitul reprezinta o perioada de reculegere, de introspectie, in care obtinem claritatea asupra a ceea ce dorim sa realizam in plan profesional. Acest lucru poate duce la o totala rasturnare de valori privind acceptiunile noastre de pana acum asupra succesului, recunoasterii meritelor, prestigiului, angajamentului, banilor si indatoririlor. Aceasta cunoastere ne apropie simtitor de necesitatile reale si de adevarata noastra chemare. Pe langa marea tarie de caracter se manifesta si o profunda certitudine interioara datorita careia reusim sa transpunem in fapt noile teluri. Constiinta: Cartea reprezinta faptul ca adoptam o atitudine retrasa pentru a ne putea apropia, fara influenta celorlalti, de noi insine. Deseori, Eremitul simbolizeaza acele perioade in care suntem in cautarea singuratatii pentru a ne concentra asupra unei probleme sau a astepta clarificarea corecta, de la sine, a lucrurilor. Aceste perioade de liniste sunt insotite in mod eficient de asceze, posturi, meditatii, taceri sau exercitii spirituale. Rezultatul acestor experiente consta intr-o apreciabila crestere a intelepciunii de viata, curajului, fortei si claritatii depline. Relatii personale: Cartea este ambivalenta: poate simboliza si insingurarea in cadrul unei relatii. Semnificatia ei principala se gaseste in profunda cunoastere a aspectelor care sunt intr-adevar importante in relatia noastra. Deseori, ea conduce spre forme mai mature ale iubirii, la impunerea benevola a unor limite care sa creeze prilejul trairii in profunzime a experientei unei vieti in doi. Mai poate semnifica si dobandirea intelegerii ca una din cele mai importante premise pentru o relatie de mare intensitate rezida in capacitatea partenerilor de a sti sa fie cateodata si singuri.
Carti de tarot - ROATA DESTINULUI
X - ROATA DESTINULUI
Corespondenta astrologica: Saturn, in manifestarea sa de stapan asupra timpului si dascal.Mitologie: Tyche, zeita norocului, sau Fortuna (derivat din "vortumna" = "cea care face sa se roteasca anul - care invarte roata -").Yi Jing: 50 Ding/Creuzetul.DescriereRoata Destinului, in functie de atitudinea adoptata in fata destinului, apare fie ca expresie a neputintei, fie ca indiciu privind o experienta de viata care ne permite sa progresam si sa ne maturizam. Pe planul evenimentelor indica situatii asupra carora nu putem exercita nici o influenta. Incetinirea Rotii semnifica in acest caz ca ceea ce ne-am pus in gand nu vrea sa reuseasca. Roata Timpului ne arata ca nu a sosit inca momentul sa trecem la realizarea proiectului nostru. Latura ascendenta a Rotii simbolizeaza schimbari fericite, placute, dar si surprinzatoare.Profesional: Cartea simbolizeaza neputinta si monotonia unei rutine plictisitoare, insa intelegerea sensului aprofundat al cartii cere patrunderea pana la semnificatia de baza. Jugul pe care il simtim ne face docili si face sa se nasca in noi disponibilitatea de a ne lua singuri soarta in mana. Roata indica schimbari profunde la care ne obliga Destinul. Cu cat vom accepta acest destin de buna voie, cu atat mai mult vom fi capabili sa-l modelam, intalnind, prin aceasta, si latura pozitiva a Rotii. Daca celelalte carti ne indica faptul ca ne aflam pe partea ascendenta a Rotii, putem sa folosim momentul pentru a obtine succese, avansari sau alte avantaje, daca ele indica latura descendenta, trebuie sa ne pregatim sa intelegem in amanunt situatia in care ne aflam pentru a recunoaste, in spatele unei pierderi, a unui insucces sau a unei concedieri pe care drum ne va purta Destinul pasii.Constiinta: Roata Destinului simbolizeaza faptul ca trebuie sa intelegem ca Roata Timpului ne obliga mereu la progres necontenit. In absenta acestei legitati am cadea cu usurinta intr-o comoditate imobilizatoare. Roata Destinului ne confrunta cu experiente mereu noi, carora trebuie sa le facem fata, pentru ca, prin intermediul lor, sa ne maturizam.Relatii personale: Cartea arata ca trebuie sa acceptam starea de fapt, fie ca nu avem un partener de viata, fie ca traim intr-o relatie nemultumitoare. In acest caz trebuie sa intelegem ca avem ceva de invatat din aceasta situatie, inainte de a putea conta pe o schimbare imbucuratoare
Corespondenta astrologica: Saturn, in manifestarea sa de stapan asupra timpului si dascal.Mitologie: Tyche, zeita norocului, sau Fortuna (derivat din "vortumna" = "cea care face sa se roteasca anul - care invarte roata -").Yi Jing: 50 Ding/Creuzetul.DescriereRoata Destinului, in functie de atitudinea adoptata in fata destinului, apare fie ca expresie a neputintei, fie ca indiciu privind o experienta de viata care ne permite sa progresam si sa ne maturizam. Pe planul evenimentelor indica situatii asupra carora nu putem exercita nici o influenta. Incetinirea Rotii semnifica in acest caz ca ceea ce ne-am pus in gand nu vrea sa reuseasca. Roata Timpului ne arata ca nu a sosit inca momentul sa trecem la realizarea proiectului nostru. Latura ascendenta a Rotii simbolizeaza schimbari fericite, placute, dar si surprinzatoare.Profesional: Cartea simbolizeaza neputinta si monotonia unei rutine plictisitoare, insa intelegerea sensului aprofundat al cartii cere patrunderea pana la semnificatia de baza. Jugul pe care il simtim ne face docili si face sa se nasca in noi disponibilitatea de a ne lua singuri soarta in mana. Roata indica schimbari profunde la care ne obliga Destinul. Cu cat vom accepta acest destin de buna voie, cu atat mai mult vom fi capabili sa-l modelam, intalnind, prin aceasta, si latura pozitiva a Rotii. Daca celelalte carti ne indica faptul ca ne aflam pe partea ascendenta a Rotii, putem sa folosim momentul pentru a obtine succese, avansari sau alte avantaje, daca ele indica latura descendenta, trebuie sa ne pregatim sa intelegem in amanunt situatia in care ne aflam pentru a recunoaste, in spatele unei pierderi, a unui insucces sau a unei concedieri pe care drum ne va purta Destinul pasii.Constiinta: Roata Destinului simbolizeaza faptul ca trebuie sa intelegem ca Roata Timpului ne obliga mereu la progres necontenit. In absenta acestei legitati am cadea cu usurinta intr-o comoditate imobilizatoare. Roata Destinului ne confrunta cu experiente mereu noi, carora trebuie sa le facem fata, pentru ca, prin intermediul lor, sa ne maturizam.Relatii personale: Cartea arata ca trebuie sa acceptam starea de fapt, fie ca nu avem un partener de viata, fie ca traim intr-o relatie nemultumitoare. In acest caz trebuie sa intelegem ca avem ceva de invatat din aceasta situatie, inainte de a putea conta pe o schimbare imbucuratoare
Corespondenta astrologica: Saturn, in manifestarea sa de stapan asupra timpului si dascal.Mitologie: Tyche, zeita norocului, sau Fortuna (derivat din "vortumna" = "cea care face sa se roteasca anul - care invarte roata -").Yi Jing: 50 Ding/Creuzetul.DescriereRoata Destinului, in functie de atitudinea adoptata in fata destinului, apare fie ca expresie a neputintei, fie ca indiciu privind o experienta de viata care ne permite sa progresam si sa ne maturizam. Pe planul evenimentelor indica situatii asupra carora nu putem exercita nici o influenta. Incetinirea Rotii semnifica in acest caz ca ceea ce ne-am pus in gand nu vrea sa reuseasca. Roata Timpului ne arata ca nu a sosit inca momentul sa trecem la realizarea proiectului nostru. Latura ascendenta a Rotii simbolizeaza schimbari fericite, placute, dar si surprinzatoare.Profesional: Cartea simbolizeaza neputinta si monotonia unei rutine plictisitoare, insa intelegerea sensului aprofundat al cartii cere patrunderea pana la semnificatia de baza. Jugul pe care il simtim ne face docili si face sa se nasca in noi disponibilitatea de a ne lua singuri soarta in mana. Roata indica schimbari profunde la care ne obliga Destinul. Cu cat vom accepta acest destin de buna voie, cu atat mai mult vom fi capabili sa-l modelam, intalnind, prin aceasta, si latura pozitiva a Rotii. Daca celelalte carti ne indica faptul ca ne aflam pe partea ascendenta a Rotii, putem sa folosim momentul pentru a obtine succese, avansari sau alte avantaje, daca ele indica latura descendenta, trebuie sa ne pregatim sa intelegem in amanunt situatia in care ne aflam pentru a recunoaste, in spatele unei pierderi, a unui insucces sau a unei concedieri pe care drum ne va purta Destinul pasii.Constiinta: Roata Destinului simbolizeaza faptul ca trebuie sa intelegem ca Roata Timpului ne obliga mereu la progres necontenit. In absenta acestei legitati am cadea cu usurinta intr-o comoditate imobilizatoare. Roata Destinului ne confrunta cu experiente mereu noi, carora trebuie sa le facem fata, pentru ca, prin intermediul lor, sa ne maturizam.Relatii personale: Cartea arata ca trebuie sa acceptam starea de fapt, fie ca nu avem un partener de viata, fie ca traim intr-o relatie nemultumitoare. In acest caz trebuie sa intelegem ca avem ceva de invatat din aceasta situatie, inainte de a putea conta pe o schimbare imbucuratoare
Corespondenta astrologica: Saturn, in manifestarea sa de stapan asupra timpului si dascal.Mitologie: Tyche, zeita norocului, sau Fortuna (derivat din "vortumna" = "cea care face sa se roteasca anul - care invarte roata -").Yi Jing: 50 Ding/Creuzetul.DescriereRoata Destinului, in functie de atitudinea adoptata in fata destinului, apare fie ca expresie a neputintei, fie ca indiciu privind o experienta de viata care ne permite sa progresam si sa ne maturizam. Pe planul evenimentelor indica situatii asupra carora nu putem exercita nici o influenta. Incetinirea Rotii semnifica in acest caz ca ceea ce ne-am pus in gand nu vrea sa reuseasca. Roata Timpului ne arata ca nu a sosit inca momentul sa trecem la realizarea proiectului nostru. Latura ascendenta a Rotii simbolizeaza schimbari fericite, placute, dar si surprinzatoare.Profesional: Cartea simbolizeaza neputinta si monotonia unei rutine plictisitoare, insa intelegerea sensului aprofundat al cartii cere patrunderea pana la semnificatia de baza. Jugul pe care il simtim ne face docili si face sa se nasca in noi disponibilitatea de a ne lua singuri soarta in mana. Roata indica schimbari profunde la care ne obliga Destinul. Cu cat vom accepta acest destin de buna voie, cu atat mai mult vom fi capabili sa-l modelam, intalnind, prin aceasta, si latura pozitiva a Rotii. Daca celelalte carti ne indica faptul ca ne aflam pe partea ascendenta a Rotii, putem sa folosim momentul pentru a obtine succese, avansari sau alte avantaje, daca ele indica latura descendenta, trebuie sa ne pregatim sa intelegem in amanunt situatia in care ne aflam pentru a recunoaste, in spatele unei pierderi, a unui insucces sau a unei concedieri pe care drum ne va purta Destinul pasii.Constiinta: Roata Destinului simbolizeaza faptul ca trebuie sa intelegem ca Roata Timpului ne obliga mereu la progres necontenit. In absenta acestei legitati am cadea cu usurinta intr-o comoditate imobilizatoare. Roata Destinului ne confrunta cu experiente mereu noi, carora trebuie sa le facem fata, pentru ca, prin intermediul lor, sa ne maturizam.Relatii personale: Cartea arata ca trebuie sa acceptam starea de fapt, fie ca nu avem un partener de viata, fie ca traim intr-o relatie nemultumitoare. In acest caz trebuie sa intelegem ca avem ceva de invatat din aceasta situatie, inainte de a putea conta pe o schimbare imbucuratoare
Carti de tarot - DREPTATE
XI - DREPTATEA
Corespondenta astrologica: Jupiter/Marte, ca forta de judecata si Venus in Balanta in sensul corectitudinii si ponderarii.Mitologie: Horele, zeitele anotimpurilor in mitologia greaca, Dike (Dreptatea) si Eunomia (Legitatea).Yi Jing: 21 Schi Ho/Razbirea, Reforma.DescriereCartea Dreptatea contine mai multe cercuri tematice. Ea reprezinta intelegerea clara, obiectiva, sentinta data in cunostinta de cauza, incoruptibilitatea, ponderarea si corectitudinea, arata ca ni se va face dreptate. In plan cotidian arata ca percepem mediul inconjurator ca pe un ecou si suntem confruntati cu urmarile actelor noastre. Acolo unde ne comportam cinstit si corect primim recunoasterea actiunilor noastre, vom esua insa acolo unde incercam sa obtinem avantaje, pe cai ascunse, utilizand mijloace indoielnice. Cartea exprima un grad inalt de responsabilitate privind propriile actiuni.Profesional: "Dreptatea" inseamna, pe de o parte, ca am reusit sa obtinem claritate cu privire la modul in care se pun problemele si scopul pe care il urmarim si ca dobandim o judecata limpede asupra modului in care trebuie sa procedam in continuare. Ea arata ca putem conta pe un tratament corect si ponderat, insa vom suferi esecuri acolo unde vom incerca sa inselam si sa mintim. Aceasta carte constituie simbolul pentru practici corecte in afaceri si rasplatirea acestora intr-un mod corespunzator.Constiinta: Dreptatea arata ca ne aflam intr-o faza de lucidizare, de obiectivizare, in care ne vom da toata silinta de a ne forma o imagine clara si o parere lipsita de orice prejudecata asupra problemelor cu care suntem confruntati. In context, determinante nu sunt sentimentele si senzatiile noastre, ci gandirea noastra logica.Relatii personale: Aceasta carte subliniaza principiul corectitudinii si ponderarii. Ea nu semnifica insa neaparat destindere si sange rece, ci si existenta unor pozitii imuabile. Ea poate exprima la fel de bine echilibrul de forte, in sens armonic, cat si echilibrul groazei. Semnificatia principala se afla in imaginea: "Dupa cum iti asterni, asa vei dormi".
Corespondenta astrologica: Jupiter/Marte, ca forta de judecata si Venus in Balanta in sensul corectitudinii si ponderarii.Mitologie: Horele, zeitele anotimpurilor in mitologia greaca, Dike (Dreptatea) si Eunomia (Legitatea).Yi Jing: 21 Schi Ho/Razbirea, Reforma.DescriereCartea Dreptatea contine mai multe cercuri tematice. Ea reprezinta intelegerea clara, obiectiva, sentinta data in cunostinta de cauza, incoruptibilitatea, ponderarea si corectitudinea, arata ca ni se va face dreptate. In plan cotidian arata ca percepem mediul inconjurator ca pe un ecou si suntem confruntati cu urmarile actelor noastre. Acolo unde ne comportam cinstit si corect primim recunoasterea actiunilor noastre, vom esua insa acolo unde incercam sa obtinem avantaje, pe cai ascunse, utilizand mijloace indoielnice. Cartea exprima un grad inalt de responsabilitate privind propriile actiuni.Profesional: "Dreptatea" inseamna, pe de o parte, ca am reusit sa obtinem claritate cu privire la modul in care se pun problemele si scopul pe care il urmarim si ca dobandim o judecata limpede asupra modului in care trebuie sa procedam in continuare. Ea arata ca putem conta pe un tratament corect si ponderat, insa vom suferi esecuri acolo unde vom incerca sa inselam si sa mintim. Aceasta carte constituie simbolul pentru practici corecte in afaceri si rasplatirea acestora intr-un mod corespunzator.Constiinta: Dreptatea arata ca ne aflam intr-o faza de lucidizare, de obiectivizare, in care ne vom da toata silinta de a ne forma o imagine clara si o parere lipsita de orice prejudecata asupra problemelor cu care suntem confruntati. In context, determinante nu sunt sentimentele si senzatiile noastre, ci gandirea noastra logica.Relatii personale: Aceasta carte subliniaza principiul corectitudinii si ponderarii. Ea nu semnifica insa neaparat destindere si sange rece, ci si existenta unor pozitii imuabile. Ea poate exprima la fel de bine echilibrul de forte, in sens armonic, cat si echilibrul groazei. Semnificatia principala se afla in imaginea: "Dupa cum iti asterni, asa vei dormi".
Carti de tarot - SPANZURATUL
XII - SPANZURATUL
Corespondenta astrologica: Pestii, in sensul sacrificiului si iluminarii, Soarele in a 12-a casa, ca prizonierat si rasturnarea cursului vietii, in baza unei intelegeri profunde.Mitologie: Toti eroii inlantuiti sau spanzurati: Prometeu de Caucaz, Odin de Frasinul Lumii numit Yggdrasil, Attis de Pin si Semhasal de Cerul Sudului sub forma Constelatiei Orion. Dar si Ionas, in pantecul pestelui.Yi Jing: 12 Pi/Stagnare
Descriere
Spanzuratul inseamna ca stagnam sau ca am ajuns intr-un impas. In imobilitatea exterioara a acestei linisti fortate zace atat necesitatea, cat si ocazia de a ajunge la o rasturnare a cursului vietii care rezulta dintr-o schimbare a conceptiei profunde asupra lumii. Pasivitatea acestei perioade este reprezentata cel mai bine prin imaginea unei boli, uneori simbolizata de aceasta carte. Pe de o parte reprezinta o dificultate aparent insurmontabila, iar pe de alta parte reprezinta acea situatie unica ce necesita cele mai mari eforturi si mobilizarea completa a omului.Profesional: Cartea semnifica stagnarea, intarzieri apreciabile, chiar impiedicarea proiectelor noastre. Acestea apar rareori prin surprindere. La inceput apar maruntisuri suparatoare pe care nu le luam in seama, abia suma lor face ca lucrurile sa evolueze mai lent si in final se produce stagnarea. Nici staruinta, nici agresivitatea actiunilor nu sunt rentabile, unica scapare este intelegerea profunda ca am gresit drumul. Abia cand vom fi dispusi sa ne schimbam modul de gandire si sa ne reprofilam vor incepe sa se rezolve dificultatile.Constiinta: Cartea exprima o criza. Ne-am blocat intr-o conceptie imuabila si nu mai putem inainta. In acest domeniu se afla intreaga maretie a acestei carti. Deseori este vorba de o boala, de un somaj care ne procupa atat de mult, incat vom fi dispusi sa adoptam o noua viziune asupra lumii si sa acceptam un nou domeniu de activitate. Daca am ajuns intr-un impas si nu ne dam seama unde am gresit, ne sunt de ajutor calmul si rabdarea. Daca am stat in asteptare, avem parte de iluminare si intelegem clar ceea ce pana acum am trecut cu vederea.Relatiile personale: Cartea capata adeseori semnificatia cea mai apasatoare. Suntem blocati in situatia neplacuta in care ne aflam. Fie ca traim fara o legatura de durata si incercam zadarnic sa ajungem la o relatie de parteneriat bazata pe incredere, fie ca ne-am impotmolit intr-o relatie dificila si incercam fara succes sa scapam. Solutia este: schimbarea opticii, a modalitatii de gandire si sa intelegem ce am facut sau am apreciat gresit.
Corespondenta astrologica: Pestii, in sensul sacrificiului si iluminarii, Soarele in a 12-a casa, ca prizonierat si rasturnarea cursului vietii, in baza unei intelegeri profunde.Mitologie: Toti eroii inlantuiti sau spanzurati: Prometeu de Caucaz, Odin de Frasinul Lumii numit Yggdrasil, Attis de Pin si Semhasal de Cerul Sudului sub forma Constelatiei Orion. Dar si Ionas, in pantecul pestelui.Yi Jing: 12 Pi/Stagnare
Descriere
Spanzuratul inseamna ca stagnam sau ca am ajuns intr-un impas. In imobilitatea exterioara a acestei linisti fortate zace atat necesitatea, cat si ocazia de a ajunge la o rasturnare a cursului vietii care rezulta dintr-o schimbare a conceptiei profunde asupra lumii. Pasivitatea acestei perioade este reprezentata cel mai bine prin imaginea unei boli, uneori simbolizata de aceasta carte. Pe de o parte reprezinta o dificultate aparent insurmontabila, iar pe de alta parte reprezinta acea situatie unica ce necesita cele mai mari eforturi si mobilizarea completa a omului.Profesional: Cartea semnifica stagnarea, intarzieri apreciabile, chiar impiedicarea proiectelor noastre. Acestea apar rareori prin surprindere. La inceput apar maruntisuri suparatoare pe care nu le luam in seama, abia suma lor face ca lucrurile sa evolueze mai lent si in final se produce stagnarea. Nici staruinta, nici agresivitatea actiunilor nu sunt rentabile, unica scapare este intelegerea profunda ca am gresit drumul. Abia cand vom fi dispusi sa ne schimbam modul de gandire si sa ne reprofilam vor incepe sa se rezolve dificultatile.Constiinta: Cartea exprima o criza. Ne-am blocat intr-o conceptie imuabila si nu mai putem inainta. In acest domeniu se afla intreaga maretie a acestei carti. Deseori este vorba de o boala, de un somaj care ne procupa atat de mult, incat vom fi dispusi sa adoptam o noua viziune asupra lumii si sa acceptam un nou domeniu de activitate. Daca am ajuns intr-un impas si nu ne dam seama unde am gresit, ne sunt de ajutor calmul si rabdarea. Daca am stat in asteptare, avem parte de iluminare si intelegem clar ceea ce pana acum am trecut cu vederea.Relatiile personale: Cartea capata adeseori semnificatia cea mai apasatoare. Suntem blocati in situatia neplacuta in care ne aflam. Fie ca traim fara o legatura de durata si incercam zadarnic sa ajungem la o relatie de parteneriat bazata pe incredere, fie ca ne-am impotmolit intr-o relatie dificila si incercam fara succes sa scapam. Solutia este: schimbarea opticii, a modalitatii de gandire si sa intelegem ce am facut sau am apreciat gresit.
Carti de tarot - MOARTEA
XIII - MOARTEA
Corespondenta astrologica: Saturn in casa Numarul 8. Planeta frontierei, a separarii si despartirii in campul decesului si devenirii.Mitologie: Fratii Thanatos (Moartea) si Hypnos (Somnul), fiii Noptii (Nyx).Yi Jing: 59 Huan/Dizolvarea.
Descriere
Moartea inseamna despartire, marea renuntare, sfarsitul, dar ea devine si un precursor al noului. Ne pune in primul rand in vedere sfarsitul. Partea buna poate consta intr-o izbavire de pace pe care am dorit-o de multa vreme, insa vom trece si prin experiente dureroase. Cartea reprezinta sfarsitul natural si faptul ca a sosit momentul sa dam drumul la ceva. Este pe nedrept o carte temuta. Cei care privesc totul in roz si care nu o inteleg o talmacesc doar ca vestitor al Noului si vor sa ne priveze de trairea profunda a despartirii si de atitudinea pozitiva fata de viata.Profesional: Moartea semnifica sfarsitul activitatii noastre de pana acum, ne cere sa renuntam la sarcini si sa ne golim in interior pentru a fi pregatiti pentru ce va urma. Trebuie sa incheiem in liniste socotelile cu trecutul si sa ne punem intrebarea daca am indeplinit asteptarile puse de noi. In acest mod putem sa ne despartim cu sentimentul implinirii.Constiinta: Cartea inseamna ca am ajuns la sfarsitul unui proces evolutiv si trebuie sa renuntam la vechea imagine despre lume sau identitate. Este vorba despre conceptii, pareri sau convingeri, care nu provin din propria noastra fiinta, ci care au fost imprumutate adesea intr-un mod necritic. Poate fi vorba si de profiluri sau masti cu efect, zamislite de noi, si la care renuntam acum pentru ca adevaratul chip sa iasa la lumina si sa se dezvolte. In plan profund aceasta carte inseamna ca dobandim o imagine noua despre moarte.Relatii personale: Moartea inseamna ca o faza evolutiva se apropie de sfarsit, deseori simbolizeaza si despartirea de un tovaras de drum. Chiar daca este extrem de dureroasa, nu ne putem sustrage acestei experiente, pentru ca cel care fuge este expus blestemului. Dimpotriva, ar trebui sa-i multumim tovarasului nostru pentru timpul petrecut impreuna si sa-i uram ramas bun cand va porni pe noul sau drum.
Corespondenta astrologica: Saturn in casa Numarul 8. Planeta frontierei, a separarii si despartirii in campul decesului si devenirii.Mitologie: Fratii Thanatos (Moartea) si Hypnos (Somnul), fiii Noptii (Nyx).Yi Jing: 59 Huan/Dizolvarea.
Descriere
Moartea inseamna despartire, marea renuntare, sfarsitul, dar ea devine si un precursor al noului. Ne pune in primul rand in vedere sfarsitul. Partea buna poate consta intr-o izbavire de pace pe care am dorit-o de multa vreme, insa vom trece si prin experiente dureroase. Cartea reprezinta sfarsitul natural si faptul ca a sosit momentul sa dam drumul la ceva. Este pe nedrept o carte temuta. Cei care privesc totul in roz si care nu o inteleg o talmacesc doar ca vestitor al Noului si vor sa ne priveze de trairea profunda a despartirii si de atitudinea pozitiva fata de viata.Profesional: Moartea semnifica sfarsitul activitatii noastre de pana acum, ne cere sa renuntam la sarcini si sa ne golim in interior pentru a fi pregatiti pentru ce va urma. Trebuie sa incheiem in liniste socotelile cu trecutul si sa ne punem intrebarea daca am indeplinit asteptarile puse de noi. In acest mod putem sa ne despartim cu sentimentul implinirii.Constiinta: Cartea inseamna ca am ajuns la sfarsitul unui proces evolutiv si trebuie sa renuntam la vechea imagine despre lume sau identitate. Este vorba despre conceptii, pareri sau convingeri, care nu provin din propria noastra fiinta, ci care au fost imprumutate adesea intr-un mod necritic. Poate fi vorba si de profiluri sau masti cu efect, zamislite de noi, si la care renuntam acum pentru ca adevaratul chip sa iasa la lumina si sa se dezvolte. In plan profund aceasta carte inseamna ca dobandim o imagine noua despre moarte.Relatii personale: Moartea inseamna ca o faza evolutiva se apropie de sfarsit, deseori simbolizeaza si despartirea de un tovaras de drum. Chiar daca este extrem de dureroasa, nu ne putem sustrage acestei experiente, pentru ca cel care fuge este expus blestemului. Dimpotriva, ar trebui sa-i multumim tovarasului nostru pentru timpul petrecut impreuna si sa-i uram ramas bun cand va porni pe noul sau drum.
Carti de tarot - CUMPATAREA
XIV - CUMPATAREA
Corespondenta astrologica: Venus, in sensul armoniei si ponderarii.Mitologie: Nemesis, zeita greaca a masurii si cumpatarii, pastratoarea ordinii divine.Yi Jing: 15 Kien/Modestia.
Descriere
Cumpatarea inseamna "masura justa". Armonia, echilibrul, calmul si pacea sufleteasca constituie trasaturile caracteristice Cumpatarii. Cartea simbolizeaza experienta benefica de a fi sanatos si echilibrat sufleteste, de a ne aprecia si respecta pe noi insine si in armonie cu mediul inconjurator, vindecarea si insanatosirea.Profesional: Cartea simbolizeaza o atmosfera de lucru amicala, armonioasa, rezolvarea cu calm a sarcinilor, un ritm de lucru care ne permite sa ramanem calmi si degajati. Aceasta stare nu are nimic de-a face cu lenea, lipsa de interes, slabiciunea sau neglijenta. Dimpotriva, ea reprezinta o liniste plina de vigoare, care permite sa se actioneze cu siguranta si eficienta pentru atingerea scopului.Constiinta: Simbolizeaza armonia dintre corp, suflet si spirit, impacarea cu noi insine, ca suntem in armonie cu Marele Intreg, intr-o stare de detasare calma, ca ne apreciem si am lasat in urma excesul de zel, chinuitoarele indoieli si autoacuzarea vinovata. Astfel, vom putea sa indreptam pasii altora spre fericire si sa fim un exemplu demn de urmat.Relatii personale: Cartea simbolizeaza faza pasnica a intelegerii armonioase, intalnirii amicale si deschise, a atractiei dragastoase. Aceasta experienta poate fi traita numai in liniste. Intimitatea sufleteasca si modestia plina de farmec vor fi trasaturile acestei experiente. Cartea poate anunta legaturi noi care vor aduce fericire.
Corespondenta astrologica: Venus, in sensul armoniei si ponderarii.Mitologie: Nemesis, zeita greaca a masurii si cumpatarii, pastratoarea ordinii divine.Yi Jing: 15 Kien/Modestia.
Descriere
Cumpatarea inseamna "masura justa". Armonia, echilibrul, calmul si pacea sufleteasca constituie trasaturile caracteristice Cumpatarii. Cartea simbolizeaza experienta benefica de a fi sanatos si echilibrat sufleteste, de a ne aprecia si respecta pe noi insine si in armonie cu mediul inconjurator, vindecarea si insanatosirea.Profesional: Cartea simbolizeaza o atmosfera de lucru amicala, armonioasa, rezolvarea cu calm a sarcinilor, un ritm de lucru care ne permite sa ramanem calmi si degajati. Aceasta stare nu are nimic de-a face cu lenea, lipsa de interes, slabiciunea sau neglijenta. Dimpotriva, ea reprezinta o liniste plina de vigoare, care permite sa se actioneze cu siguranta si eficienta pentru atingerea scopului.Constiinta: Simbolizeaza armonia dintre corp, suflet si spirit, impacarea cu noi insine, ca suntem in armonie cu Marele Intreg, intr-o stare de detasare calma, ca ne apreciem si am lasat in urma excesul de zel, chinuitoarele indoieli si autoacuzarea vinovata. Astfel, vom putea sa indreptam pasii altora spre fericire si sa fim un exemplu demn de urmat.Relatii personale: Cartea simbolizeaza faza pasnica a intelegerii armonioase, intalnirii amicale si deschise, a atractiei dragastoase. Aceasta experienta poate fi traita numai in liniste. Intimitatea sufleteasca si modestia plina de farmec vor fi trasaturile acestei experiente. Cartea poate anunta legaturi noi care vor aduce fericire.
Carti de tarot - DIAVOLUL
XV - DIAVOLUL
Corespondenta astrologica: Pluto, sub forma expresiei puterii intunecate.Mitologie: Tentatia, principele lumesc, ingerii cazuti Semhasal, Azazel, Helel, Samael si Luceafarul Diminetii cel decazut, Lucifer, identificat cu Satana; Iuda, tradatorul.Yi Jing: 36 Ming I/Intunecarea Luminii.
Descriere
Dintre toate cartile de Tarot, Diavolul poate fi deslusit cel mai greu (corespunzator naturii sale), intrucat pentru fiecare are o infatisare anume. Partea comuna rezida in experienta dependentei, lipsei de vointa, esecului. Corespunde laturii intunecate a mai multor carti de Tarot. Ca tentatie ne apare de cele mai multe ori intr-o forma imbietoare. Cartea ne arata ca ne jucam cu focul si trebuie sa fim atenti sa nu ne frigem degetele. Intr-un plan profund, cartea simbolizeaza ca, in contextul intrebarii puse, intram in contact cu latura noastra intunecata.Profesional: Diavolul inseamna ca forta morala, convingerile si bunele noastre principii sunt supuse ispitei. Poate fi vorba de afaceri posibile care asigura un castig gras pentru ca abuzam de nestiinta partenerului de afaceri. Este posibil sa ni se dea sarcini care contravin principiilor noastre, iar daca le refuzam suntem in pericol. Si in acest caz, Diavolul este viclean, ne ofera "ajutor" pentru linistirea constiintei: afacerea murdara pare o adevarata binefacere, nu avem retineri morale.Constiinta: Cartea arata ca ajungem sa ne cunoastem laturile intunecate, experiente care ne ajuta sa devenim constienti de lipsa noastra de libertate. Rareori este vorba de obsesie, pofta de putere si dorinta de a ucide sau de dependenta sufleteasca. De regula, este vorba de laturile murdare ale existentei cotidiene, de care ne rusinam, dar de care nu ne putem debarasa: neseriozitatea, minciuna, cleptomania sau goana dupa placeri. Cartea simbolizeaza si ideile fixe pe care le urmarim obsesiv sau poate exprima o conceptie de viata in care ne temem de raul "din afara" fara sa ne dam seama ca privim in oglinda sufletului nostru.Relatii personale: Diavolul isi prezinta latura cea mai "seducatoare": tentatiile excitante, pasionale si senzuale, dar trebuie inteleasa si ca avertisment. Poate indica orice fel de degenerare nefericita a unei relatii, cum sunt complicatiile sufletesti, dependenta, tirania, senzualitatea plina de cruzime si mentalitatea de santajist.
Corespondenta astrologica: Pluto, sub forma expresiei puterii intunecate.Mitologie: Tentatia, principele lumesc, ingerii cazuti Semhasal, Azazel, Helel, Samael si Luceafarul Diminetii cel decazut, Lucifer, identificat cu Satana; Iuda, tradatorul.Yi Jing: 36 Ming I/Intunecarea Luminii.
Descriere
Dintre toate cartile de Tarot, Diavolul poate fi deslusit cel mai greu (corespunzator naturii sale), intrucat pentru fiecare are o infatisare anume. Partea comuna rezida in experienta dependentei, lipsei de vointa, esecului. Corespunde laturii intunecate a mai multor carti de Tarot. Ca tentatie ne apare de cele mai multe ori intr-o forma imbietoare. Cartea ne arata ca ne jucam cu focul si trebuie sa fim atenti sa nu ne frigem degetele. Intr-un plan profund, cartea simbolizeaza ca, in contextul intrebarii puse, intram in contact cu latura noastra intunecata.Profesional: Diavolul inseamna ca forta morala, convingerile si bunele noastre principii sunt supuse ispitei. Poate fi vorba de afaceri posibile care asigura un castig gras pentru ca abuzam de nestiinta partenerului de afaceri. Este posibil sa ni se dea sarcini care contravin principiilor noastre, iar daca le refuzam suntem in pericol. Si in acest caz, Diavolul este viclean, ne ofera "ajutor" pentru linistirea constiintei: afacerea murdara pare o adevarata binefacere, nu avem retineri morale.Constiinta: Cartea arata ca ajungem sa ne cunoastem laturile intunecate, experiente care ne ajuta sa devenim constienti de lipsa noastra de libertate. Rareori este vorba de obsesie, pofta de putere si dorinta de a ucide sau de dependenta sufleteasca. De regula, este vorba de laturile murdare ale existentei cotidiene, de care ne rusinam, dar de care nu ne putem debarasa: neseriozitatea, minciuna, cleptomania sau goana dupa placeri. Cartea simbolizeaza si ideile fixe pe care le urmarim obsesiv sau poate exprima o conceptie de viata in care ne temem de raul "din afara" fara sa ne dam seama ca privim in oglinda sufletului nostru.Relatii personale: Diavolul isi prezinta latura cea mai "seducatoare": tentatiile excitante, pasionale si senzuale, dar trebuie inteleasa si ca avertisment. Poate indica orice fel de degenerare nefericita a unei relatii, cum sunt complicatiile sufletesti, dependenta, tirania, senzualitatea plina de cruzime si mentalitatea de santajist.
Carti de tarot - TURNUL
XVI - TURNUL
Corespondenta astrologica: Uranus/Saturn, expresie a sfaramarii subite a crustei.Mitologie: Prevestirea tainica a regelui Baltazar; sau castrarea titanului Cronos de catre fiul sau, Zeus; construirea turnului din Babilon, trambitele din Jerihon, sfarsitul Sodomei si Gomorei.Yi Jing: 51 Dsen/Tulburarea, Zdruncinarea.
Descriere
Turnul arata ca ne-am zidit intr-o pretinsa siguranta care dintr-o data incepe sa se clatine. Pot fi afectate principiile noastre de viata si conceptia despre siguranta si, nu in ultimul rand, prieteniile si relatiile de parteneriat. Turnul reprezinta acel concept care ne-a oferit siguranta si adapost, dar acum ne-a ramas stramt. Este vorba despre experiente neasteptate, adevarate strafulgerari ale spiritului care prabusesc vechea conceptie. Este vorba de siguranta noastra si aceste schimbari neasteptate sunt percepute ca adevarate catastrofe. Aceasta strapungere poate fi produsa de propria gandire sau declansata de un eveniment exterior.Profesional: Turnul arata ca suntem smulsi dintr-o situatie ingusta si rigida, pentru a ne desfasura in voie intr-un mediu mai viu. Aspectul revolutionar al acestei carti este exprimat printr-o regula care vine prin noi insine sau ne este anuntata. Cartea poate simboliza prabusirea unei tentative, neasteptata esuare a unor asteptari considerate certe. Indata ce ne vom elibera de ruine vom respira usurati, realizand ca am scapat dintr-o inchisoare familiara.Constiinta: Cartea semnifica o brusca si cutremuratoare intelegere care face sa se clatine, chiar sa se prabuseasca, convingerile ferme de pana acum. Este vorba, la inceput, de a constientiza lucruri neplacute pe care le-am purtat de mult in noi sub forma unor presimtiri rele. Acum, cand patrund in constiinta noastra, spulbera conceptiile rigide, chiar fortate, din conceptul nostru de siguranta, ramanand doar o gramada de cioburi. Turnul poate simboliza o constiinta revolutionara si trairea unei "experiente-Evrica" cand gasim solutia unei probleme ramase nerezolvate multa vreme.Relatii personale: Forta exploziva a acestei carti poseda ceva distructiv. Simbolizeaza prabusirea atunci cand ne cramponam prea tare de ceva sau de o relatie care devenise practic o inchisoare. Ea poate arata ca ne-am ascuns in spatele unui zid de raceala, rigiditate si inabordabilitate pentru ca acum sa ne deschidem unei noi relatii.
Corespondenta astrologica: Uranus/Saturn, expresie a sfaramarii subite a crustei.Mitologie: Prevestirea tainica a regelui Baltazar; sau castrarea titanului Cronos de catre fiul sau, Zeus; construirea turnului din Babilon, trambitele din Jerihon, sfarsitul Sodomei si Gomorei.Yi Jing: 51 Dsen/Tulburarea, Zdruncinarea.
Descriere
Turnul arata ca ne-am zidit intr-o pretinsa siguranta care dintr-o data incepe sa se clatine. Pot fi afectate principiile noastre de viata si conceptia despre siguranta si, nu in ultimul rand, prieteniile si relatiile de parteneriat. Turnul reprezinta acel concept care ne-a oferit siguranta si adapost, dar acum ne-a ramas stramt. Este vorba despre experiente neasteptate, adevarate strafulgerari ale spiritului care prabusesc vechea conceptie. Este vorba de siguranta noastra si aceste schimbari neasteptate sunt percepute ca adevarate catastrofe. Aceasta strapungere poate fi produsa de propria gandire sau declansata de un eveniment exterior.Profesional: Turnul arata ca suntem smulsi dintr-o situatie ingusta si rigida, pentru a ne desfasura in voie intr-un mediu mai viu. Aspectul revolutionar al acestei carti este exprimat printr-o regula care vine prin noi insine sau ne este anuntata. Cartea poate simboliza prabusirea unei tentative, neasteptata esuare a unor asteptari considerate certe. Indata ce ne vom elibera de ruine vom respira usurati, realizand ca am scapat dintr-o inchisoare familiara.Constiinta: Cartea semnifica o brusca si cutremuratoare intelegere care face sa se clatine, chiar sa se prabuseasca, convingerile ferme de pana acum. Este vorba, la inceput, de a constientiza lucruri neplacute pe care le-am purtat de mult in noi sub forma unor presimtiri rele. Acum, cand patrund in constiinta noastra, spulbera conceptiile rigide, chiar fortate, din conceptul nostru de siguranta, ramanand doar o gramada de cioburi. Turnul poate simboliza o constiinta revolutionara si trairea unei "experiente-Evrica" cand gasim solutia unei probleme ramase nerezolvate multa vreme.Relatii personale: Forta exploziva a acestei carti poseda ceva distructiv. Simbolizeaza prabusirea atunci cand ne cramponam prea tare de ceva sau de o relatie care devenise practic o inchisoare. Ea poate arata ca ne-am ascuns in spatele unui zid de raceala, rigiditate si inabordabilitate pentru ca acum sa ne deschidem unei noi relatii.
Carti de tarot - STEAUA
XVII - STEAUA
Corespondenta astrologica: Jupiter in a 11-a casa, in sensul increderii si clarviziunii.Mitologie: Binah sau Sofia, ca principiu al ratiunii superioare sau cele 7 Coloane ale Intelepciunii - Preotesele oracolului zeitei Isis.Yi Jing: 61 Giung Fu/Adevarul Interior.
Descriere
Steaua este cartea sperantei, intelepciunii si perceperii conexiunilor superioare. Ea arata ca planuim sau incepem anumite lucruri care vor duce in viitor si in a caror evolutie pozitiva ne cladim sperantele intemeiate. Adesea, nici nu suntem constienti de efectul cu bataie lunga a actiunilor initiate, privind inapoi vom realiza ce macazuri importante au fost asezate in perioadele marcate de Stea. In talmacirea traditionala, Steaua este considerata una din cele trei carti protectoare, care prevesteste o reusita imbucuratoare.Profesional: Cartea simbolizeaza faptul ca ne aflam la inceputul unei activitati de mari perspective: inceputul unei cariere sau alte intreprinderi de viitor. Proiectele, tratativele si asumarea afacerilor care au loc sub semnul acestei carti sunt de mare viitor si promitatoare de succes.Constiinta: Steaua arata ca ne planuim viitorul. Este vorba despre intelegerea profunda a unor interconexiuni superioare, care ne permit sa depasim ingustimea orizontului nostru. Este ca si cum am privi lucrurile din perspectiva de pasare, peste obstacolele care se ingramadesc in jurul nostru, permitand deschiderea unor vaste orizonturi asupra unui viitor fast.Relatii personale: Steaua semnaleaza intalniri cu semnificatie profunda si legaturi stimulatoare si de viitor. Relatiile de parteneriat se gasesc sub semnul unei stele norocoase.
Corespondenta astrologica: Jupiter in a 11-a casa, in sensul increderii si clarviziunii.Mitologie: Binah sau Sofia, ca principiu al ratiunii superioare sau cele 7 Coloane ale Intelepciunii - Preotesele oracolului zeitei Isis.Yi Jing: 61 Giung Fu/Adevarul Interior.
Descriere
Steaua este cartea sperantei, intelepciunii si perceperii conexiunilor superioare. Ea arata ca planuim sau incepem anumite lucruri care vor duce in viitor si in a caror evolutie pozitiva ne cladim sperantele intemeiate. Adesea, nici nu suntem constienti de efectul cu bataie lunga a actiunilor initiate, privind inapoi vom realiza ce macazuri importante au fost asezate in perioadele marcate de Stea. In talmacirea traditionala, Steaua este considerata una din cele trei carti protectoare, care prevesteste o reusita imbucuratoare.Profesional: Cartea simbolizeaza faptul ca ne aflam la inceputul unei activitati de mari perspective: inceputul unei cariere sau alte intreprinderi de viitor. Proiectele, tratativele si asumarea afacerilor care au loc sub semnul acestei carti sunt de mare viitor si promitatoare de succes.Constiinta: Steaua arata ca ne planuim viitorul. Este vorba despre intelegerea profunda a unor interconexiuni superioare, care ne permit sa depasim ingustimea orizontului nostru. Este ca si cum am privi lucrurile din perspectiva de pasare, peste obstacolele care se ingramadesc in jurul nostru, permitand deschiderea unor vaste orizonturi asupra unui viitor fast.Relatii personale: Steaua semnaleaza intalniri cu semnificatie profunda si legaturi stimulatoare si de viitor. Relatiile de parteneriat se gasesc sub semnul unei stele norocoase.
Carti de tarot - LUNA
XVIII - LUNA
Corespondenta astrologica: Luna in Scorpion, sub forma cunoasterii intunecate a prapastiilor sufletului, sau soarele in a 8-a casa, sub forma coborarii in lumea subpamanteana.Mitologie: Labirintul regelui Minos din Creta, sau calatoriile lui Orfeu, Odiseu, Heracle, Psiheea si Enea in Hades.Yi Jing: 29 Kan/Abisul, Apa.
Descriere
Cartea Luna simbolizeaza misterioasa lume a intunericului, a noptii, in lumea de imagini a sufletului nostru. Partea luminoasa a lunii simbolizeaza visele romantice, fantezia si sensibilitatea. Cartea simbolizeaza in special latura intunecata, prapastiile ascunse ale sufletului nostru, temerile, cosmarurile, nesiguranta, presimtirile negre, groaza de Nevazut, teama de demonii din vechime care au denumiri noi: bacterii, virusi, atmosfera cu vapori de plumb, ploaie acida etc.Profesional: Cartea inseamna frica si nesiguranta locului de munca, ea se manifesta cu un aspect pronuntat irational. Chiar daca incercam sa ne autoconvingem ca nu avem motive sa ne temem, frica ramane. Angoasa, tracul, presimtirile negre pot fi imblanzite pentru un timp, dar nu pot fi eliminate. Infrangerea acestor temeri nu este posibila doar prin simpla evitare a unei anumite situatii, teama din noi ar gasi imediat un alt simptom. Doar coborarea in propriile profunzimi, calea prin frica, poate vindeca aceste sentimente.Constiinta: Cartea indica o mare sansa, dar si un pericol. Este vorba despre o calatorie in adancuri, in Hades, care constituie cea mai mare provocare a vietii. Pericolul consta in labirintul in care ne ratacim sau se ascunde in joaca cu fortele subconstientului. Etapele si eforturile pe care le pretinde aceasta calatorie sunt prezentate in jocul mitic: Inannas in lumea subpamanteana.Relatii personale: Cartea indica caracterul dumnevoastra visator, romantic, care face sa nasca sentimente pline de doruri ascunse, de vise, insa isi pastreaza semnificatia de nesiguranta si temere. Poate simboliza relatii in care avem de luptat cu gelozia si teama de a nu fi parasit, dar si faptul ca relatia desemnata de dumneavoastra nu este decat un vis, de cele mai multe ori un cosmar.
Corespondenta astrologica: Luna in Scorpion, sub forma cunoasterii intunecate a prapastiilor sufletului, sau soarele in a 8-a casa, sub forma coborarii in lumea subpamanteana.Mitologie: Labirintul regelui Minos din Creta, sau calatoriile lui Orfeu, Odiseu, Heracle, Psiheea si Enea in Hades.Yi Jing: 29 Kan/Abisul, Apa.
Descriere
Cartea Luna simbolizeaza misterioasa lume a intunericului, a noptii, in lumea de imagini a sufletului nostru. Partea luminoasa a lunii simbolizeaza visele romantice, fantezia si sensibilitatea. Cartea simbolizeaza in special latura intunecata, prapastiile ascunse ale sufletului nostru, temerile, cosmarurile, nesiguranta, presimtirile negre, groaza de Nevazut, teama de demonii din vechime care au denumiri noi: bacterii, virusi, atmosfera cu vapori de plumb, ploaie acida etc.Profesional: Cartea inseamna frica si nesiguranta locului de munca, ea se manifesta cu un aspect pronuntat irational. Chiar daca incercam sa ne autoconvingem ca nu avem motive sa ne temem, frica ramane. Angoasa, tracul, presimtirile negre pot fi imblanzite pentru un timp, dar nu pot fi eliminate. Infrangerea acestor temeri nu este posibila doar prin simpla evitare a unei anumite situatii, teama din noi ar gasi imediat un alt simptom. Doar coborarea in propriile profunzimi, calea prin frica, poate vindeca aceste sentimente.Constiinta: Cartea indica o mare sansa, dar si un pericol. Este vorba despre o calatorie in adancuri, in Hades, care constituie cea mai mare provocare a vietii. Pericolul consta in labirintul in care ne ratacim sau se ascunde in joaca cu fortele subconstientului. Etapele si eforturile pe care le pretinde aceasta calatorie sunt prezentate in jocul mitic: Inannas in lumea subpamanteana.Relatii personale: Cartea indica caracterul dumnevoastra visator, romantic, care face sa nasca sentimente pline de doruri ascunse, de vise, insa isi pastreaza semnificatia de nesiguranta si temere. Poate simboliza relatii in care avem de luptat cu gelozia si teama de a nu fi parasit, dar si faptul ca relatia desemnata de dumneavoastra nu este decat un vis, de cele mai multe ori un cosmar.
Carti de tarot - JUSTITIA
XX - JUSTITIA
Corespondenta astrologica: Jupiter/Uranus, in legatura armonioasa cu Soarele sau semnul Varsatorului, ca expresie a eliberarii si mantuirii.Mitologie: Dezgroparea comorii; Eliberarea frumoasei prizoniere; Descoperirea elixirului vietii; dar si Zeii si Eroii inviati din morti sau scapati din imparatia subpamanteana: Inanna, Osiris, Orfeu, Odiseu, Heracle, Psiheea si Enea.Yi Jing: 40 Hië/Eliberarea.
Descriere
Cartea Justitia poate fi usor interpretata gresit, daca ne luam dupa numele ei. Semnificatia unei carti trebuie intotdeauna desprinsa atat din imaginea reprezentata, cat si simbolurile sufletesti si mitologice din spatele ei. Cartea are o semnificatie strabatuta in totalitate de sentimentul fericirii, simbolizeaza pasul decesiv al devenirii de sine si orice forma de eliberare de griji si nevoi, de situatii sau legaturi ingrate, de complexe sau timiditate. Poate constitui si un indiciu cu privire la faptul ca "comoara" noastra se ascunde in intentiile legate de aceasta carte.Profesional: Cartea indica o faza decisiva, in legatura cu o concediere sau alta schimbare hotaratoare. Semnifica faptul ca resimtim despartirea ca pe o eliberare si noua cale ne va duce spre adevarata noastra chemare. Cand aceasta carte apare fara legatura cu modificari in plan profesional, ea este un indiciu asupra eliberarii de orice grija si apasare. Pe planul evenimentelor aceasta carte semnifica incheierea cu succes a unor examene, indatoriri sau proiecte deosebite.Constiinta: Justitia ne arata ca suntem in fata pasului hotarator de a mantui partile intunecate pentru a descoperi adevarata si luminoasa lor infatisare. Poate reprezenta trairi care ne fac sa intelegem ca ne-am izbavit de trairi si fixatii mai vechi. Reprezinta trezirea dintr-o existenta oarba si dobandirea constiintei asupra infinitei libertati si maretiei Creatiei.Relatii personale: Cartea arata ca vom gasi in relatia actuala sau in cea pe care o incepem adevarata "comoara". Nu este vorba de intalnirea propriu-zisa cu persoana visurilor noastre, ci profunda schimbare interioara, calea spre aceasta intalnire imbucuratoare.
Corespondenta astrologica: Jupiter/Uranus, in legatura armonioasa cu Soarele sau semnul Varsatorului, ca expresie a eliberarii si mantuirii.Mitologie: Dezgroparea comorii; Eliberarea frumoasei prizoniere; Descoperirea elixirului vietii; dar si Zeii si Eroii inviati din morti sau scapati din imparatia subpamanteana: Inanna, Osiris, Orfeu, Odiseu, Heracle, Psiheea si Enea.Yi Jing: 40 Hië/Eliberarea.
Descriere
Cartea Justitia poate fi usor interpretata gresit, daca ne luam dupa numele ei. Semnificatia unei carti trebuie intotdeauna desprinsa atat din imaginea reprezentata, cat si simbolurile sufletesti si mitologice din spatele ei. Cartea are o semnificatie strabatuta in totalitate de sentimentul fericirii, simbolizeaza pasul decesiv al devenirii de sine si orice forma de eliberare de griji si nevoi, de situatii sau legaturi ingrate, de complexe sau timiditate. Poate constitui si un indiciu cu privire la faptul ca "comoara" noastra se ascunde in intentiile legate de aceasta carte.Profesional: Cartea indica o faza decisiva, in legatura cu o concediere sau alta schimbare hotaratoare. Semnifica faptul ca resimtim despartirea ca pe o eliberare si noua cale ne va duce spre adevarata noastra chemare. Cand aceasta carte apare fara legatura cu modificari in plan profesional, ea este un indiciu asupra eliberarii de orice grija si apasare. Pe planul evenimentelor aceasta carte semnifica incheierea cu succes a unor examene, indatoriri sau proiecte deosebite.Constiinta: Justitia ne arata ca suntem in fata pasului hotarator de a mantui partile intunecate pentru a descoperi adevarata si luminoasa lor infatisare. Poate reprezenta trairi care ne fac sa intelegem ca ne-am izbavit de trairi si fixatii mai vechi. Reprezinta trezirea dintr-o existenta oarba si dobandirea constiintei asupra infinitei libertati si maretiei Creatiei.Relatii personale: Cartea arata ca vom gasi in relatia actuala sau in cea pe care o incepem adevarata "comoara". Nu este vorba de intalnirea propriu-zisa cu persoana visurilor noastre, ci profunda schimbare interioara, calea spre aceasta intalnire imbucuratoare.
Carti de tarot - Lumea
XXI - LUMEA
Corespondenta astrologica: Jupiter in Pesti, ca expresie a mantuirii, sau Jupiter in relatie armonioasa cu Saturn, ca expresie a sfarsitului fericit.Mitologie: Paradisul regasit, Insula Raposasilor, Campiile Elizee.Yi Jing: 55 Fong/Abundenta.
Descriere
Lumea arata unitatea regasita, trairea marii armonii si finalul fericit al oricarei evolutii. In timpul calatoriei Eroului, ea arata finalul fericit, paradisul regasit, in viata noastra acest lucru inseamna ca am ajuns la tinta. In putine cazuri insemna sfarsitul vietii, mai degraba o etapa intermediara foarte importanta. Pe planul trairilor exterioare inseamna ca ne-am gasit locul care ni se cuvine. In planul experientei interioare inseamna ca am facut un pas important, decisiv, spre autodevenire, autenticitate si intreg. Lumea reprezinta evenimente fericite, care ne fac sa ne bucuram de existenta noastra. Profesional: Lumea ne arata ca ne-am ales profesia justa si ne-am ales acel loc de munca ce ne convine sau, cel putin, ne aflam pe calea cea buna. Aceasta nu inseamna ca nu mai pot avea loc evolutii ulterioare. Simbolizeaza bucuria si succesul in munca, deschidere si armonie in relatiile cu ceilalti, contacte cu strainatatea sau calatorii.Constiinta: Lumea reprezinta experienta fericita de a fi parcurs un pas important spre autodevenire si de a simti cu profunda satisfactie ca ne indeplinim adevarata menire in viata. Cartea arata cum, din haosul duritatilor si contradictiilor incipiente se naste, incet-incet, o imagine de ansamblu perfect oranduita.Relatii personale: Cartea arata ca "suntem acasa" sau ca ne aflam in pragul experientei fericite de a intalni partenerul, care ne va fi tovaras de viata. Legatura pe care o caracterizeaza cartea este o prietenie de durata, o comuniune de viata sau casnicie cu cea mai profunda semnificatie pentru viata si evolutia noastra.
Corespondenta astrologica: Jupiter in Pesti, ca expresie a mantuirii, sau Jupiter in relatie armonioasa cu Saturn, ca expresie a sfarsitului fericit.Mitologie: Paradisul regasit, Insula Raposasilor, Campiile Elizee.Yi Jing: 55 Fong/Abundenta.
Descriere
Lumea arata unitatea regasita, trairea marii armonii si finalul fericit al oricarei evolutii. In timpul calatoriei Eroului, ea arata finalul fericit, paradisul regasit, in viata noastra acest lucru inseamna ca am ajuns la tinta. In putine cazuri insemna sfarsitul vietii, mai degraba o etapa intermediara foarte importanta. Pe planul trairilor exterioare inseamna ca ne-am gasit locul care ni se cuvine. In planul experientei interioare inseamna ca am facut un pas important, decisiv, spre autodevenire, autenticitate si intreg. Lumea reprezinta evenimente fericite, care ne fac sa ne bucuram de existenta noastra. Profesional: Lumea ne arata ca ne-am ales profesia justa si ne-am ales acel loc de munca ce ne convine sau, cel putin, ne aflam pe calea cea buna. Aceasta nu inseamna ca nu mai pot avea loc evolutii ulterioare. Simbolizeaza bucuria si succesul in munca, deschidere si armonie in relatiile cu ceilalti, contacte cu strainatatea sau calatorii.Constiinta: Lumea reprezinta experienta fericita de a fi parcurs un pas important spre autodevenire si de a simti cu profunda satisfactie ca ne indeplinim adevarata menire in viata. Cartea arata cum, din haosul duritatilor si contradictiilor incipiente se naste, incet-incet, o imagine de ansamblu perfect oranduita.Relatii personale: Cartea arata ca "suntem acasa" sau ca ne aflam in pragul experientei fericite de a intalni partenerul, care ne va fi tovaras de viata. Legatura pe care o caracterizeaza cartea este o prietenie de durata, o comuniune de viata sau casnicie cu cea mai profunda semnificatie pentru viata si evolutia noastra.
Descantece - Despre Descantce
Descantce - zona mehedinti
Alături de alte tradiţii şi alte specii ale poeziei populare, valoarea poeziei descântecelor este incontestabilă, lingvistic prin anumiţi termeni, obiecte magice, nume de zeităţi, personaje mitice şi magice, de asemenea şi prin anumite realizări poetice (metafore, comparaţii, alegorii). Cu această ocazie, trebuie să amintim că în anul 1998 am publicat în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară a Centrului de Creaţie Populară Mehedinţi, texte inedite descoperite de noi şi aflate în manuscris în fondul Ministerului Culturii Naţionale la Arhivele Naţionale ale Statului Bucureşti, în cuprinsul unor monografii întocmite de învăţători merituoşi din diferite sate pentru lucrarea de grad didactic după cum urmează:
Descântece – Gheorghe Oarfă învăţător la Şovarna de Jos, fond Ministerul Culturii Naţionale, nr. 662/1942, lucrare de grad didactic finalizată în 29.08.1942, când este consemnată în procesul verbal de inspecţie, pentru trecere la gradul 1: de deochi; de isdat; de soare sec; de moroi; de măritiş; tot de măritat; de dragoste; un descântec cu draci; ghicitul cu bobi; text cu descrierea obiceiului şi versuri, în Răstimp, nr.2, martie-aprilie 1998, p. 21-23.
Gheorghe I. Cernăianu - Monografia satului Şuşiţa, comuna Jidoştiţa, judeţul Mehedinţi, fond M.C.N. nr. 661/1942, Arhivele Statului Bucureşti: descântec de apucat; de deochi; publicat în Răstimp – revistă de cultură şi tradiţie populară; an I ,nr.3, mai-iunie 1998, editată de Centrul de Creaţie Populară Mehedinţi, p. 23-24, p. 29-31.
Gheorghe Popescu - Monografia satului Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, Arhivele Statului Bucureşti –fond M.C.N. nr.663/l942 rezumat întocmit de Vasile Şişu: descântece de izdat; de bubă; de deochi; de vânt turbat (pentru cap); ghicitul cu bobi; descântec de junghi; de bube dulci; de năjit (durere de urechi); de întâlnit; de surdumaci; de dragoste; în revista Răstimp, nr.4/iulie august 1998.
Silvia Badea - Monografia comunei Butoieşti, manuscris fond M.C.N. nr.660/1942 rezumat extras de Vasile Şişu din Arhivele Statului Bucureşti: descântec de deochi; de izdat; ghicitul cu bobii; în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.5, septembrie-octombrie 1998,editată de Centrul de Creaţie Populară-Mehedinţi, p.25-27.
Tot acum ne simţim obligaţi să consemnăm descântecele publicate de Eugenia Ioniţă în aceeaşi revistă Răstimp între anii 1998-2005, texte inedite însoţite de informaţii suplimentare de mare valoare, absolut remarcabile; autoarea descrie întregul ritual cu elementele ajutătoare descântecelor (cuţit, topor, fir de busuioc, fir de aţă roşie, nuiaua de alun, miere, tămâie, apă neîncepută, etc.), momentul practicării descântecului, timpul, durata şi multe expresii inedite. Textele descântecelor sunt însoţite de o informaţie bogată şi interesantă (asupra cărora într-unul din articolele viitoare vom face un comentariu special), în comparaţie cu alte colecţii publicate unde sunt redate explicaţii scurte sau numai textele cântecelor. Iată titlurile textelor publicate de Eugenia Ioniţă: Descântece din Bâcleş: împotriva sperieturii din somn a copiilor numite De plâns sau Muma Pădurii, în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.3/ mai-iunie 1998, p. 26; Descântec de dragoste (de floare) în Răstimp, an I, nr. 6 noiembrie-decembrie 1998, p. 21; Descântec de dragoste (curăţenie); Descântec de scârbeală (dacă cineva s-a scârbit de o anumită mâncare sau de alţi oameni), în Răstimp, an II, nr.1 (7) /1999, p. 35-36; descântece De moleţi (pentru copii mici contra păduchilor), în Răstimp nr.3 (13)/ 2000, p. 44; Nuiaua de alun (de scrisă pentru aflarea celui ursit pentru căsătorie), în Răstimp, an IV, nr.2(16) / 2001, p. 38; De la lume adunate (descântece de brâncă), în Răstimp, an VII, nr.3(29) / 2004, p.33; De la lume adunate (descântece de desfăcut, descântec de gâlci), în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an VIII, nr.4(34) / 2005, p. 38.
În anul 2000, tot în revista Răstimp, scriitorul şi redactorul şef al revistei, domnul Isidor Chicet publică cele mai vechi descântece de la Mehedinţi (l850)- pe care le-a primit de la Constantin şi Eugenia Botu: Descântece de dragoste cu ajutorul Maicii Preciste; Descântece de dragoste prin stele; De dragoste (3); De însurătoare; De măritat; De deochi (4); De Muma Pădurii; De isdat; De spurcăciune; De plămădit; De guşter; Descântec de bube dulci; De brâncă; De junghi, în Răstimp - revistă de cultură şi tradiţie populară, an III, nr.2(12) / 2000, p. 9-16.
Iată textele descântecelor publicate de noi acum:
Dictat: culegător Şişu Elisaveta, zisă Veta Luţoanea, născută în 30 noiembrie 1901, 82 de ani, din satul Runcu-Şovarna de Sus, cules în 1983:
Descântec
Se spune la bolnavi când sunt gata să moară şi pătimesc.
A plecat un om mare negru
Cu o săcure într-o pădure
A tăiat un lemn mare negru
Din acest lemn a făcut trei biserici
In biserica mare a şăzut
Sânta Marie Mare
In biserica mijlocie a şăzut
Santa Marie Mijlocie
In biserica mică şădea
Santa Marie Mică
Toate trei la masă norocea
Cu paharele cu vin norocea
Cutare veni văicărindu-să,
gevelindu-să
Maica Sânta Maria Mică
pe scară de busuioc să doborî
Să dusă la râul lui Iordan la
Fântâna lui Adam
Să spălă pe piele, pe pieliţă
Pe jalbă codiţă
Plecă prin bolduri boldorate
Prin cuţite simcelate
Maica, Maica Sânta Marie
Mă întâlniră Frumoasele în cale
In cărare în drumul al mare
Sus în sus mă radicară
Jos în vale mă lăsară
Carnea mi-o smulsără
Sângele mi-l supsără
In dureri mă cuprinsără
In brâu de măceş mă încinsără
Mă lăsară tânguindu-mă, gevelindu-mă
Tu du-te la Veta descântătoarea
Că ea descântă cu mâna dreaptă
Cu mâna curată descântecu ei
Ş-a lu Dumnezău, ş-a lu Isus Cristos
Aceasta povestea cine o şti-o
Şi n-o spune-o, şi cine n-o asculta-o
Vor avea păcat, vor intra în iad
Unde să vor bate diavolii berbeciului
Vor tunde forfeciului
Va trăcea prin urechile Mischiului
Să o spună cine o şti în toată Sâmbăta,
În an o dată, în an de două ori
In an de trei ori, în an de patru, cinci,
Şase,şapte,opt,nouă
In toată luna, în toată sâmbăta
Va avea păcat, Va avea păcat
Cine n-o asculta-o şi n-o va spunea-o
Această poveste , va merge în rai
La mese întinse , la făclii aprinse
La pahare pline, Dumnezău să-l ierte.
Descântat de durerea capului
Îndărăt soare săc
Că eu cu apă te înec
Cu apa din urmă de vacă
Mie de cap să-mi tracă
De şarpe
(descântă cu mâneca, freacă cu sare,
cu boj şi cu frunză de alun)
Păsărica pistrue pe buştean să suie
Buşteanul să aprinde
Bojul şi alunul săre şi stinge
Viţă de vie uscată peste gard aruncată
Muşcătura de şarpe vindecată
Muşcătura de şarpe vindecată
Cu bojul s-a botezat
Cu alunul s-a cununat
Gâmfătura de la dobitocul meu a plecat
De izdat
(de durere de burtă)
Fugi izdate blăstămate
Că te voi blăstăma
Miercurea şi vinerea
Mai cu foc dumineca
În sfânta bisărica
Cu tămâie te-oi tămâia
Cu catran te-oi cătrăni
De la omul(dobitocul) meu te-oi dudui
Nu te întinde ca un şarpe
Nu te zbate ca un peşte
Duceţi-vă in munţii cusuţii
Une’ popă nu citeşte
Fir de cânepă nu creşte
Fata mare cosiţă nu împleteşte
Une’ popă nu toacă, câine nu latră
Cocoş nu cântă
Acolo să vă încuiaţi
Acolo să ferecaţi
Omul să rămână
Curat, luminat
Ca în ceasul de s-a născut.
De plesnit
(de visă grele, sau mâncărime de piele; se aude în sat „a plesnit cutare”)
Plecă cutare pe cale, pe carare
Pe drumu al mare
Şi o întâlniră Frumoasele în cale,
în carare
In căruţă o aruncară
Şi cu ea plecară
Cu caruţele duraind
Cu potcoavele tropaind
Cu tiraiele târaind
O luară şi o dusără
În munţi pustâi
Descântec pentru copii
Ai găsit pe pruncul N. adurmit
Cu picioarele l-ai călcat
Din somn l-ai speriat
Eu la Maica Domnului m-am rugat
Cu glas tare până la cer
Cu lacrimi până la pământ
Maica Domnului a mânecat
Capul i l-a tăiat
Cu secera l-a secerat
Cu pisălugul de argint
În piuă de argint l-a pisat
Pe N. l-a scăpat
În Marea Neagră l-a aruncat
Şi şerpii l-au mâncat.
(După ce a pisat în pivă câţiva cărbuni aprinşi, se unge bolnavul în cruce şi zice:
Cine are cruce să vie la cruce
Cine n-are cruce să fugă de cruce)
Culegător: Gădău Irina, satul Runcu-Şovarna de Sus, 86 ani, născută în 1896, cules în 1982:
De rânză
(de rău de stomac)
(Mesteci în mierea de stup dintr-un pahar,
cu un fir de busuioc şi bolnavul gustă)
A plecat pe cale pe cărare
Pe uliţa cea mare
S-a întâlnit cu mândrile cu
Frumoasele în cale
Ele când l-au văzut
Mai bine le-a părut
În sus l-a aruncat
Jos l-a lăpădat
Foamea şi sătea
I-a stricat, sângele i-o surbit
Oasăle i-a fărâmit
Rânza i-a răsturnat
Grea boală i-a lăsat
A rămas văitându-să, văierându-să
Cu glas de foc
Din cer până în pământ
Nimeni în lume n-a auzit
Pe scară de busuioc a coborât
Ce te vaiţi, ce te vaerezi
De nu mă pot hodini
În plapomele mele, de vaiticile tăle
Nu te mai văieta, nu te mai vaera
C-am îngenunchea de Ciucur-Bucur
Vodă al zânelor
Ne-am ruga
De s-o duce pe la livezi verzi
Pe la izvoare răci
Şi te-oi face mai bun
Mai sănătos de cum ai fost
S-o plămădi rânza în tine
Ca oul în găină
Ca varza în grădină
Ca mierea în stupină
În ceasul de te-ai născut
Nici o vină n-ai avut
Maica Domnului a ştiut.
De deochi
Fugiţi deochiturilor
Fugiţi plesnitorilor
Fugiţi pociturilor
Pocitori cu strigoi
Cu moroi
Potoliţi-vă
Din capul copilului N
Să vă duceţi
Să vă încuiaţi
În pietre, în munţi
C-acolo v-aşteaptă
Une’ cocoşii nu cântă
Popa nu toacă
Să rămână
Copilu’ curat
Luminat
Ca argintul stracurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Culegător: Şerban Constantina – născută Ulmet, zisă Mama Lina, 76 ani, satul Bala de Jos, cules în iulie 1984:
De bubă
Bubă albă
Bubă neagră
Bubă vânătă
Bubă blândă
Nouăzeci şi nouă de feluri de bubă
Potoliţi-vă
Cu strigoii
Cu moroii
Din piele
De sub piele
Din nouăzeci şi nouă închieturele
Din nouăzeci şi nouă osciorele
Să vă potoliţi
Cu durerile
Cu umflăturile
Cu săgetăturile
Să rămână cutare
Curat, luminat
Ca argintul, strecurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Descântec
(Când o muiere e bolnavă şi îi face alta care vrea să-i ia bărbatul. Descântătoarea
întoarce cu cuţitul de la cap până la picioare, de la picioare până la cap, de trei ori şi zice:
Fugi curvă nestâmpărată
În primărie nelegitimată
În biserică necununată
Nu-ţi dau patu’ şi bărbatu’
Şi-ţi dau nouăzeci şi nouă de cuţite
Toate în inima ta înfipte
Să mă laşi curată
Luminată
Cum Dumnezeu m-a lăsat.
De izdat
(Când îţi vine să verşi şi să pune o durere pe om)
Fugi izdate blăstămate
Din inima copilului
Că n-ai ce-i face
Cocoşul făcu ou roşu
Sarea făcu străpezi
Şi tu copilule
Rămâi curat
Luminat
Ca argintul strecurat.
Culegător: Şişu Victoria (Torica), 38 ani, cules în 1989, satul Bala de Jos:
De deochi
Cum spală apa
Toate petricelele
Toate vădurelele
Aşa să spele pe cutare
De toate deochiturile
De toate râmniturile
De toate boalele
De toate blestemele
De toate bubele
De toate ţipetele
De toate vărsăturile
De toate vorbele rele
Şi să-l lase curat şi luminat
Ca argintul strecurat
Că cutare este cetit şi botezat
Şi-nchinat
Cu cheia bisericii
Şi el nici o vină n-a avut
(Se zice de trei ori: Cine n-are cruce să fugă de cruce;
Scuipă în patru direcţii, închină copilul şi zice:
Fugiţi moroi cu ochii verzi
Cu ochi albaştri, cu ochi negri
Moroi de noapte, moroi de zi
Moroi din cântatul cocoşului
Din mijitul zorilor
Fugiţi de pe capul lui cutare
Şi duceţi-vă
În lunca lui Crai
La fata lui Vai
Că acolo vă aşteaptă
Mesele întinse
Cu făclii aprinse
Acolo s-au muls vaci roşii
În străchini roşii
Şi care cum mâncară
Toţi crăpară
Care cum înghiţiră
Toţi muriră
Şi-l lăsară pe cutare
Curat şi luminat
Ca argintul strecurat.
Aproape în fiecare sat au existat femei care ştiau diferite descântece. Ele descântau de izdat, de deochi, de gâlci, de bube, de scrise, dădeau cu bobii. Se spunea că cineva este bolnav de izdat când avea dureri mari de stomac. Mama bolnavului sau ruda apropiată a bolnavului mergea cu el la femeia care ştia să descântece de izdat. La fel când cineva era bolnav de cap se ducea să-i descânte femeia care ştia să descânte de deochi. Erau femei care descântau şi de bube, atunci când pe corpul bolnavului ieşeau bube. Când cineva pleca într-o călătorie, şi cei de-acasă vroiau să afle ştiri despre el, mergeau la femeia care se pricepea să dea cu bobii. Aceasta spunea fie veşti bune, fie veşti rele. Femeia care descânta de scrisă, după descântecul respectiv, îi dădea celui care i se făcea descântecul o sticlă cu apă din care să bea în fiecare dimineaţă înainte de masă şi un cuţit pe care să-l înfigă la capătul patului. Înfigerea cuţitului însemna că descântecul va omorî pe acela care voia să facă rău cuiva.
În continuare prezentăm descântece transcrise din monografia satului Fântâna Domnească, realizată de profesorul Sever Ceauşu, în 1967.
De izdat
Izdat mare, izdat mic
Eşi izdate, blestemate
Eşi din maţe, pe sub maţe
Din ficaţi, pe sub ficaţi
Din inimă, pe sub inimă
Pe sub pământ ai venit
Pe sub pământ să te duci
Nimeni nu te-a văzut
Până ai venit
Nimeni să nu te vadă
Până nu te duci
Amin Maica Sfânta Maria
Descântecul de la mine
Leacul de la Dumnezeu.
(Auzit de la Maria Râbu, pe când era în viaţă.)
De deochi
Fugi deochi dintre ochi
Să-mi laşi pe cutare
Curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca roua de câmp
Ca ziua de s-a născut
De o fi deochiat de fată mare
Să-i pice cosiţa
Să rămână cheală
Să râdă lumea
Şi ţara de ea
De-o fi deochiat de voinic
Să-i crape capul
Să-i curgă sângele
Să râdă lumea şi ţara de el
De-o fi deochiat de o femeie
Să-i plesnească pieptul
Să-i moară pruncul de foame
Cutare să rămână curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca ziua de s-a născut
(Auzit de la baba Mărţişoana din satul Fântâna Domnească-Mehedinţi)
Descântecul cu bobi se face în felul următor:
Patruzeci şi unu de bobi
Patruzeci şi una de fraţi
Într-o camaşă îmbrăcaţi
Bine ştiţi, bine să-mi daţi
Despre gândul lui cutare
Veşti mai bune despre el
Dacă o fi bine pe-aici
Să-mi daţi temeiul de cinci
Iar de-o fi să fie rău
Să-mi daţi temeiul pe nouă
La inimă două
De mi-aţi da Publicare postareunul şi doi
Nimic să fie de voi.
(Auzit tot de la baba Mărţişoana, când era în viaţă.)
După cum se observă, textele descântecelor sunt poezii de o frumuseţe deosebită şi citindu-le suntem cuprinşi de o magie şi vrajă inefabilă, aducând în acelaşi timp informaţii importante despre cultura şi tradiţiile poporului român.
Preluat : http://ccm.ro/
descântece , descantece , deochi , rastimp , decantec , descantece , descintec , decintece , argintul , dragostea, moroi , buba, descântecul ,descântecelor , curat luminat , luminat
Alături de alte tradiţii şi alte specii ale poeziei populare, valoarea poeziei descântecelor este incontestabilă, lingvistic prin anumiţi termeni, obiecte magice, nume de zeităţi, personaje mitice şi magice, de asemenea şi prin anumite realizări poetice (metafore, comparaţii, alegorii). Cu această ocazie, trebuie să amintim că în anul 1998 am publicat în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară a Centrului de Creaţie Populară Mehedinţi, texte inedite descoperite de noi şi aflate în manuscris în fondul Ministerului Culturii Naţionale la Arhivele Naţionale ale Statului Bucureşti, în cuprinsul unor monografii întocmite de învăţători merituoşi din diferite sate pentru lucrarea de grad didactic după cum urmează:
Descântece – Gheorghe Oarfă învăţător la Şovarna de Jos, fond Ministerul Culturii Naţionale, nr. 662/1942, lucrare de grad didactic finalizată în 29.08.1942, când este consemnată în procesul verbal de inspecţie, pentru trecere la gradul 1: de deochi; de isdat; de soare sec; de moroi; de măritiş; tot de măritat; de dragoste; un descântec cu draci; ghicitul cu bobi; text cu descrierea obiceiului şi versuri, în Răstimp, nr.2, martie-aprilie 1998, p. 21-23.
Gheorghe I. Cernăianu - Monografia satului Şuşiţa, comuna Jidoştiţa, judeţul Mehedinţi, fond M.C.N. nr. 661/1942, Arhivele Statului Bucureşti: descântec de apucat; de deochi; publicat în Răstimp – revistă de cultură şi tradiţie populară; an I ,nr.3, mai-iunie 1998, editată de Centrul de Creaţie Populară Mehedinţi, p. 23-24, p. 29-31.
Gheorghe Popescu - Monografia satului Gârla Mare, judeţul Mehedinţi, Arhivele Statului Bucureşti –fond M.C.N. nr.663/l942 rezumat întocmit de Vasile Şişu: descântece de izdat; de bubă; de deochi; de vânt turbat (pentru cap); ghicitul cu bobi; descântec de junghi; de bube dulci; de năjit (durere de urechi); de întâlnit; de surdumaci; de dragoste; în revista Răstimp, nr.4/iulie august 1998.
Silvia Badea - Monografia comunei Butoieşti, manuscris fond M.C.N. nr.660/1942 rezumat extras de Vasile Şişu din Arhivele Statului Bucureşti: descântec de deochi; de izdat; ghicitul cu bobii; în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.5, septembrie-octombrie 1998,editată de Centrul de Creaţie Populară-Mehedinţi, p.25-27.
Tot acum ne simţim obligaţi să consemnăm descântecele publicate de Eugenia Ioniţă în aceeaşi revistă Răstimp între anii 1998-2005, texte inedite însoţite de informaţii suplimentare de mare valoare, absolut remarcabile; autoarea descrie întregul ritual cu elementele ajutătoare descântecelor (cuţit, topor, fir de busuioc, fir de aţă roşie, nuiaua de alun, miere, tămâie, apă neîncepută, etc.), momentul practicării descântecului, timpul, durata şi multe expresii inedite. Textele descântecelor sunt însoţite de o informaţie bogată şi interesantă (asupra cărora într-unul din articolele viitoare vom face un comentariu special), în comparaţie cu alte colecţii publicate unde sunt redate explicaţii scurte sau numai textele cântecelor. Iată titlurile textelor publicate de Eugenia Ioniţă: Descântece din Bâcleş: împotriva sperieturii din somn a copiilor numite De plâns sau Muma Pădurii, în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an I, nr.3/ mai-iunie 1998, p. 26; Descântec de dragoste (de floare) în Răstimp, an I, nr. 6 noiembrie-decembrie 1998, p. 21; Descântec de dragoste (curăţenie); Descântec de scârbeală (dacă cineva s-a scârbit de o anumită mâncare sau de alţi oameni), în Răstimp, an II, nr.1 (7) /1999, p. 35-36; descântece De moleţi (pentru copii mici contra păduchilor), în Răstimp nr.3 (13)/ 2000, p. 44; Nuiaua de alun (de scrisă pentru aflarea celui ursit pentru căsătorie), în Răstimp, an IV, nr.2(16) / 2001, p. 38; De la lume adunate (descântece de brâncă), în Răstimp, an VII, nr.3(29) / 2004, p.33; De la lume adunate (descântece de desfăcut, descântec de gâlci), în Răstimp-revistă de cultură şi tradiţie populară, an VIII, nr.4(34) / 2005, p. 38.
În anul 2000, tot în revista Răstimp, scriitorul şi redactorul şef al revistei, domnul Isidor Chicet publică cele mai vechi descântece de la Mehedinţi (l850)- pe care le-a primit de la Constantin şi Eugenia Botu: Descântece de dragoste cu ajutorul Maicii Preciste; Descântece de dragoste prin stele; De dragoste (3); De însurătoare; De măritat; De deochi (4); De Muma Pădurii; De isdat; De spurcăciune; De plămădit; De guşter; Descântec de bube dulci; De brâncă; De junghi, în Răstimp - revistă de cultură şi tradiţie populară, an III, nr.2(12) / 2000, p. 9-16.
Iată textele descântecelor publicate de noi acum:
Dictat: culegător Şişu Elisaveta, zisă Veta Luţoanea, născută în 30 noiembrie 1901, 82 de ani, din satul Runcu-Şovarna de Sus, cules în 1983:
Descântec
Se spune la bolnavi când sunt gata să moară şi pătimesc.
A plecat un om mare negru
Cu o săcure într-o pădure
A tăiat un lemn mare negru
Din acest lemn a făcut trei biserici
In biserica mare a şăzut
Sânta Marie Mare
In biserica mijlocie a şăzut
Santa Marie Mijlocie
In biserica mică şădea
Santa Marie Mică
Toate trei la masă norocea
Cu paharele cu vin norocea
Cutare veni văicărindu-să,
gevelindu-să
Maica Sânta Maria Mică
pe scară de busuioc să doborî
Să dusă la râul lui Iordan la
Fântâna lui Adam
Să spălă pe piele, pe pieliţă
Pe jalbă codiţă
Plecă prin bolduri boldorate
Prin cuţite simcelate
Maica, Maica Sânta Marie
Mă întâlniră Frumoasele în cale
In cărare în drumul al mare
Sus în sus mă radicară
Jos în vale mă lăsară
Carnea mi-o smulsără
Sângele mi-l supsără
In dureri mă cuprinsără
In brâu de măceş mă încinsără
Mă lăsară tânguindu-mă, gevelindu-mă
Tu du-te la Veta descântătoarea
Că ea descântă cu mâna dreaptă
Cu mâna curată descântecu ei
Ş-a lu Dumnezău, ş-a lu Isus Cristos
Aceasta povestea cine o şti-o
Şi n-o spune-o, şi cine n-o asculta-o
Vor avea păcat, vor intra în iad
Unde să vor bate diavolii berbeciului
Vor tunde forfeciului
Va trăcea prin urechile Mischiului
Să o spună cine o şti în toată Sâmbăta,
În an o dată, în an de două ori
In an de trei ori, în an de patru, cinci,
Şase,şapte,opt,nouă
In toată luna, în toată sâmbăta
Va avea păcat, Va avea păcat
Cine n-o asculta-o şi n-o va spunea-o
Această poveste , va merge în rai
La mese întinse , la făclii aprinse
La pahare pline, Dumnezău să-l ierte.
Descântat de durerea capului
Îndărăt soare săc
Că eu cu apă te înec
Cu apa din urmă de vacă
Mie de cap să-mi tracă
De şarpe
(descântă cu mâneca, freacă cu sare,
cu boj şi cu frunză de alun)
Păsărica pistrue pe buştean să suie
Buşteanul să aprinde
Bojul şi alunul săre şi stinge
Viţă de vie uscată peste gard aruncată
Muşcătura de şarpe vindecată
Muşcătura de şarpe vindecată
Cu bojul s-a botezat
Cu alunul s-a cununat
Gâmfătura de la dobitocul meu a plecat
De izdat
(de durere de burtă)
Fugi izdate blăstămate
Că te voi blăstăma
Miercurea şi vinerea
Mai cu foc dumineca
În sfânta bisărica
Cu tămâie te-oi tămâia
Cu catran te-oi cătrăni
De la omul(dobitocul) meu te-oi dudui
Nu te întinde ca un şarpe
Nu te zbate ca un peşte
Duceţi-vă in munţii cusuţii
Une’ popă nu citeşte
Fir de cânepă nu creşte
Fata mare cosiţă nu împleteşte
Une’ popă nu toacă, câine nu latră
Cocoş nu cântă
Acolo să vă încuiaţi
Acolo să ferecaţi
Omul să rămână
Curat, luminat
Ca în ceasul de s-a născut.
De plesnit
(de visă grele, sau mâncărime de piele; se aude în sat „a plesnit cutare”)
Plecă cutare pe cale, pe carare
Pe drumu al mare
Şi o întâlniră Frumoasele în cale,
în carare
In căruţă o aruncară
Şi cu ea plecară
Cu caruţele duraind
Cu potcoavele tropaind
Cu tiraiele târaind
O luară şi o dusără
În munţi pustâi
Descântec pentru copii
Ai găsit pe pruncul N. adurmit
Cu picioarele l-ai călcat
Din somn l-ai speriat
Eu la Maica Domnului m-am rugat
Cu glas tare până la cer
Cu lacrimi până la pământ
Maica Domnului a mânecat
Capul i l-a tăiat
Cu secera l-a secerat
Cu pisălugul de argint
În piuă de argint l-a pisat
Pe N. l-a scăpat
În Marea Neagră l-a aruncat
Şi şerpii l-au mâncat.
(După ce a pisat în pivă câţiva cărbuni aprinşi, se unge bolnavul în cruce şi zice:
Cine are cruce să vie la cruce
Cine n-are cruce să fugă de cruce)
Culegător: Gădău Irina, satul Runcu-Şovarna de Sus, 86 ani, născută în 1896, cules în 1982:
De rânză
(de rău de stomac)
(Mesteci în mierea de stup dintr-un pahar,
cu un fir de busuioc şi bolnavul gustă)
A plecat pe cale pe cărare
Pe uliţa cea mare
S-a întâlnit cu mândrile cu
Frumoasele în cale
Ele când l-au văzut
Mai bine le-a părut
În sus l-a aruncat
Jos l-a lăpădat
Foamea şi sătea
I-a stricat, sângele i-o surbit
Oasăle i-a fărâmit
Rânza i-a răsturnat
Grea boală i-a lăsat
A rămas văitându-să, văierându-să
Cu glas de foc
Din cer până în pământ
Nimeni în lume n-a auzit
Pe scară de busuioc a coborât
Ce te vaiţi, ce te vaerezi
De nu mă pot hodini
În plapomele mele, de vaiticile tăle
Nu te mai văieta, nu te mai vaera
C-am îngenunchea de Ciucur-Bucur
Vodă al zânelor
Ne-am ruga
De s-o duce pe la livezi verzi
Pe la izvoare răci
Şi te-oi face mai bun
Mai sănătos de cum ai fost
S-o plămădi rânza în tine
Ca oul în găină
Ca varza în grădină
Ca mierea în stupină
În ceasul de te-ai născut
Nici o vină n-ai avut
Maica Domnului a ştiut.
De deochi
Fugiţi deochiturilor
Fugiţi plesnitorilor
Fugiţi pociturilor
Pocitori cu strigoi
Cu moroi
Potoliţi-vă
Din capul copilului N
Să vă duceţi
Să vă încuiaţi
În pietre, în munţi
C-acolo v-aşteaptă
Une’ cocoşii nu cântă
Popa nu toacă
Să rămână
Copilu’ curat
Luminat
Ca argintul stracurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Culegător: Şerban Constantina – născută Ulmet, zisă Mama Lina, 76 ani, satul Bala de Jos, cules în iulie 1984:
De bubă
Bubă albă
Bubă neagră
Bubă vânătă
Bubă blândă
Nouăzeci şi nouă de feluri de bubă
Potoliţi-vă
Cu strigoii
Cu moroii
Din piele
De sub piele
Din nouăzeci şi nouă închieturele
Din nouăzeci şi nouă osciorele
Să vă potoliţi
Cu durerile
Cu umflăturile
Cu săgetăturile
Să rămână cutare
Curat, luminat
Ca argintul, strecurat
Cum Dumnezeu l-a lăsat.
Descântec
(Când o muiere e bolnavă şi îi face alta care vrea să-i ia bărbatul. Descântătoarea
întoarce cu cuţitul de la cap până la picioare, de la picioare până la cap, de trei ori şi zice:
Fugi curvă nestâmpărată
În primărie nelegitimată
În biserică necununată
Nu-ţi dau patu’ şi bărbatu’
Şi-ţi dau nouăzeci şi nouă de cuţite
Toate în inima ta înfipte
Să mă laşi curată
Luminată
Cum Dumnezeu m-a lăsat.
De izdat
(Când îţi vine să verşi şi să pune o durere pe om)
Fugi izdate blăstămate
Din inima copilului
Că n-ai ce-i face
Cocoşul făcu ou roşu
Sarea făcu străpezi
Şi tu copilule
Rămâi curat
Luminat
Ca argintul strecurat.
Culegător: Şişu Victoria (Torica), 38 ani, cules în 1989, satul Bala de Jos:
De deochi
Cum spală apa
Toate petricelele
Toate vădurelele
Aşa să spele pe cutare
De toate deochiturile
De toate râmniturile
De toate boalele
De toate blestemele
De toate bubele
De toate ţipetele
De toate vărsăturile
De toate vorbele rele
Şi să-l lase curat şi luminat
Ca argintul strecurat
Că cutare este cetit şi botezat
Şi-nchinat
Cu cheia bisericii
Şi el nici o vină n-a avut
(Se zice de trei ori: Cine n-are cruce să fugă de cruce;
Scuipă în patru direcţii, închină copilul şi zice:
Fugiţi moroi cu ochii verzi
Cu ochi albaştri, cu ochi negri
Moroi de noapte, moroi de zi
Moroi din cântatul cocoşului
Din mijitul zorilor
Fugiţi de pe capul lui cutare
Şi duceţi-vă
În lunca lui Crai
La fata lui Vai
Că acolo vă aşteaptă
Mesele întinse
Cu făclii aprinse
Acolo s-au muls vaci roşii
În străchini roşii
Şi care cum mâncară
Toţi crăpară
Care cum înghiţiră
Toţi muriră
Şi-l lăsară pe cutare
Curat şi luminat
Ca argintul strecurat.
Aproape în fiecare sat au existat femei care ştiau diferite descântece. Ele descântau de izdat, de deochi, de gâlci, de bube, de scrise, dădeau cu bobii. Se spunea că cineva este bolnav de izdat când avea dureri mari de stomac. Mama bolnavului sau ruda apropiată a bolnavului mergea cu el la femeia care ştia să descântece de izdat. La fel când cineva era bolnav de cap se ducea să-i descânte femeia care ştia să descânte de deochi. Erau femei care descântau şi de bube, atunci când pe corpul bolnavului ieşeau bube. Când cineva pleca într-o călătorie, şi cei de-acasă vroiau să afle ştiri despre el, mergeau la femeia care se pricepea să dea cu bobii. Aceasta spunea fie veşti bune, fie veşti rele. Femeia care descânta de scrisă, după descântecul respectiv, îi dădea celui care i se făcea descântecul o sticlă cu apă din care să bea în fiecare dimineaţă înainte de masă şi un cuţit pe care să-l înfigă la capătul patului. Înfigerea cuţitului însemna că descântecul va omorî pe acela care voia să facă rău cuiva.
În continuare prezentăm descântece transcrise din monografia satului Fântâna Domnească, realizată de profesorul Sever Ceauşu, în 1967.
De izdat
Izdat mare, izdat mic
Eşi izdate, blestemate
Eşi din maţe, pe sub maţe
Din ficaţi, pe sub ficaţi
Din inimă, pe sub inimă
Pe sub pământ ai venit
Pe sub pământ să te duci
Nimeni nu te-a văzut
Până ai venit
Nimeni să nu te vadă
Până nu te duci
Amin Maica Sfânta Maria
Descântecul de la mine
Leacul de la Dumnezeu.
(Auzit de la Maria Râbu, pe când era în viaţă.)
De deochi
Fugi deochi dintre ochi
Să-mi laşi pe cutare
Curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca roua de câmp
Ca ziua de s-a născut
De o fi deochiat de fată mare
Să-i pice cosiţa
Să rămână cheală
Să râdă lumea
Şi ţara de ea
De-o fi deochiat de voinic
Să-i crape capul
Să-i curgă sângele
Să râdă lumea şi ţara de el
De-o fi deochiat de o femeie
Să-i plesnească pieptul
Să-i moară pruncul de foame
Cutare să rămână curat, luminat
Ca argintul strecurat
Ca ziua de s-a născut
(Auzit de la baba Mărţişoana din satul Fântâna Domnească-Mehedinţi)
Descântecul cu bobi se face în felul următor:
Patruzeci şi unu de bobi
Patruzeci şi una de fraţi
Într-o camaşă îmbrăcaţi
Bine ştiţi, bine să-mi daţi
Despre gândul lui cutare
Veşti mai bune despre el
Dacă o fi bine pe-aici
Să-mi daţi temeiul de cinci
Iar de-o fi să fie rău
Să-mi daţi temeiul pe nouă
La inimă două
De mi-aţi da Publicare postareunul şi doi
Nimic să fie de voi.
(Auzit tot de la baba Mărţişoana, când era în viaţă.)
După cum se observă, textele descântecelor sunt poezii de o frumuseţe deosebită şi citindu-le suntem cuprinşi de o magie şi vrajă inefabilă, aducând în acelaşi timp informaţii importante despre cultura şi tradiţiile poporului român.
Preluat : http://ccm.ro/
descântece , descantece , deochi , rastimp , decantec , descantece , descintec , decintece , argintul , dragostea, moroi , buba, descântecul ,descântecelor , curat luminat , luminat
Descantece - caloianul
Descantec - caloianul
Caloianul (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n Ceriu si cere
Sa deschiza portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga ca garlele,
Zilele
si noptile,
Ca sa creasca granele,
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Cum ne curg lacramile,
Sa curga si ploile,
Zilele
si noptile,
si umple santurile,
Sa creasca legumele
si toate ierburile.
Caloianul (Gh. Dem. Teodorescu - Poezii populare romane)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca sa ploua tot mereu,
Zilele
si noptile
Sa dea drumul roadelor,
Ca sa fie-mbelsugata,
Roadele, noroadele,
tara toata,
Lumea toata.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te in cer si cere:
Sa deschida portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga cu garlele,
Zilele si noptile,
Ca sa creasca granele.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Caloiene, iene,
Cum ne curg lacrimile,
Sa curga si ploile,
Zilele si noptile,
Sa creasca legumele
si toate ierburile.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Scaloian, Scaloian,
Trupusor de dician!
Scaolita, Scaolita,
Trupusor de cuconita,
Ma-ta ca mi te-a catat,
Te-a catat, te-a intrebat,
Prin padurea rara,
Cu inima-amara;
Prin padurea deasa,
Cu inima arsa.
Caloianul (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n Ceriu si cere
Sa deschiza portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga ca garlele,
Zilele
si noptile,
Ca sa creasca granele,
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Cum ne curg lacramile,
Sa curga si ploile,
Zilele
si noptile,
si umple santurile,
Sa creasca legumele
si toate ierburile.
Caloianul (Gh. Dem. Teodorescu - Poezii populare romane)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n ceri la Dumnezeu
Ca sa ploua tot mereu,
Zilele
si noptile
Sa dea drumul roadelor,
Ca sa fie-mbelsugata,
Roadele, noroadele,
tara toata,
Lumea toata.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te in cer si cere:
Sa deschida portile,
Sa sloboada ploile,
Sa curga cu garlele,
Zilele si noptile,
Ca sa creasca granele.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Caloiene, iene,
Cum ne curg lacrimile,
Sa curga si ploile,
Zilele si noptile,
Sa creasca legumele
si toate ierburile.
Caloianul (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Scaloian, Scaloian,
Trupusor de dician!
Scaolita, Scaolita,
Trupusor de cuconita,
Ma-ta ca mi te-a catat,
Te-a catat, te-a intrebat,
Prin padurea rara,
Cu inima-amara;
Prin padurea deasa,
Cu inima arsa.
Descantec - de dragoste
Descantec de dragoste (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Se descanta la gura cuptorului, la foc, in trei marti seara, cu trei smicele de alun, invalind focul.
Foc, focusorul meu,
Eu te-oi invali,
Tu nu te invali,
Eu voi dormi,
Tu nu dormi,
Eu voi somna,
Tu nu somna,
Eu voi visa,
Tu nu visa,
Sa te faci laur, balaur,
Cu solzii de aur,
Sa te duci la ursitorul meu,
Sa-l impungi, sa-l strapungi,
Cu noua cozi intorcatoare,
Cu noua picioare imblatoare,
Cu noua impungatoare
si sa mi-la duci:
Prin paduri fara sine,
Prin oras fara rusine,
Cu gura cascata,
Cu limba dabalazata.
Descantec de dragoste si de ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Se descanta la soc, la alun si la mar dulce. Se iau trei mlade de soc, trei de alun si trei de mar dulce. Se descanta la fiecare copac si betele se pun sub cap, apoi visezi ursitoriul - si vine.
Soc Solomon! Soc solomon!
Eu cu soc te solomonesc,
Cu inima buna si mare dragoste
La mine te indoiesc.
Eu cu alun adun
Omul cel bun.
Eu cu alun te-adun
si cu mar dulce te indulcesc
si la mine te pronesc,
La mine te sosesc.
Vii? Vin!
Vii? Vin!
Da’ de nu-i veni si nu-i veni,
Inima din tine pe loc a plesni.
Da’ de nu-i pleca si nu-i pleca,
Inima din tine pe loc a crapa.
Iuti si degraba sa pornesti,
La mine sa sosesti!
Eu cand la tine am gandit,
Mie noaptea mi-a parut
Ca esti un cane jupit.
si tu cand ai gandit la mine
ti s-a parut ca sunt o catea buhoasa.
Dar eu mai tare tie sa-ti par mai frumoasa.
Da’ cum sa-ti par eu tie?
tie sa-ti para ca tu esti
intr-o casa de aur imbracata
si cu mine te-ai sarutat
si cu mine te-ai dezmierdat
Descantec “pentru toate cele”: pocitura, deochi, ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Se descanta cu un cutit parasit, in usturoi, si cu acela se unge, sau in apa cu care se spala si se bea, restul se toarna pe cane crucis si, de s-a scutura, nu i-i nimic omului.
Ustur mere si Maica Precista
Pe-un jij de deal
Cata-n carte,
Cata-n parte,
Cata-n toate partile
Unde a vedea
Noua strigoaice
Cu noua tanci rai,
Noua lupoaice,
s-a strigat Maica Precista
in gura mare:
Voi nu-l pociti,
Nu-l sagetati,
Nu-l giughieti,
Da’ luati giungheturele,
Sagetaturele,
si le duceti
in dealul Galariilor,
Pocitoarea ciutelor.
Voi acolo pociti,
Acolo giunghieti,
Acolo sagetati
in strachina de argint
Cupele sprijinind.
Da’ N. sa ramaie
Curat si luminat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat
si Maica Precesta ce l-a lasat,
Alo - haide!
Descantec “de intors inima” (impacare) (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Eu voi intoarce ulcica asta
si ulcica intoarce vatra
si vatra intoarce soba
si soba intoarce grinzile cu horna,
si grinzile intorc podelele,
Leaturile si sindilele,
sindilele intorc crangurile
si crangurile intorc pe Sfantu Spiridon
si pe Sanziene
si Maica Domnului
Sa intoarca inimile celor impricinati,
Unul asupra altuia,
Cu cugetele
si cu dragostea
Sa se impaciuiasca!
descantec, ursita, ursitoare, descantece, intors inima, intoars persoana iubita , itoarce dragostea, dragostea, iubita , farmece, facaturi , descantece , incantatii , descintece, descintec , incntatie
Se descanta la gura cuptorului, la foc, in trei marti seara, cu trei smicele de alun, invalind focul.
Foc, focusorul meu,
Eu te-oi invali,
Tu nu te invali,
Eu voi dormi,
Tu nu dormi,
Eu voi somna,
Tu nu somna,
Eu voi visa,
Tu nu visa,
Sa te faci laur, balaur,
Cu solzii de aur,
Sa te duci la ursitorul meu,
Sa-l impungi, sa-l strapungi,
Cu noua cozi intorcatoare,
Cu noua picioare imblatoare,
Cu noua impungatoare
si sa mi-la duci:
Prin paduri fara sine,
Prin oras fara rusine,
Cu gura cascata,
Cu limba dabalazata.
Descantec de dragoste si de ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Se descanta la soc, la alun si la mar dulce. Se iau trei mlade de soc, trei de alun si trei de mar dulce. Se descanta la fiecare copac si betele se pun sub cap, apoi visezi ursitoriul - si vine.
Soc Solomon! Soc solomon!
Eu cu soc te solomonesc,
Cu inima buna si mare dragoste
La mine te indoiesc.
Eu cu alun adun
Omul cel bun.
Eu cu alun te-adun
si cu mar dulce te indulcesc
si la mine te pronesc,
La mine te sosesc.
Vii? Vin!
Vii? Vin!
Da’ de nu-i veni si nu-i veni,
Inima din tine pe loc a plesni.
Da’ de nu-i pleca si nu-i pleca,
Inima din tine pe loc a crapa.
Iuti si degraba sa pornesti,
La mine sa sosesti!
Eu cand la tine am gandit,
Mie noaptea mi-a parut
Ca esti un cane jupit.
si tu cand ai gandit la mine
ti s-a parut ca sunt o catea buhoasa.
Dar eu mai tare tie sa-ti par mai frumoasa.
Da’ cum sa-ti par eu tie?
tie sa-ti para ca tu esti
intr-o casa de aur imbracata
si cu mine te-ai sarutat
si cu mine te-ai dezmierdat
Descantec “pentru toate cele”: pocitura, deochi, ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Se descanta cu un cutit parasit, in usturoi, si cu acela se unge, sau in apa cu care se spala si se bea, restul se toarna pe cane crucis si, de s-a scutura, nu i-i nimic omului.
Ustur mere si Maica Precista
Pe-un jij de deal
Cata-n carte,
Cata-n parte,
Cata-n toate partile
Unde a vedea
Noua strigoaice
Cu noua tanci rai,
Noua lupoaice,
s-a strigat Maica Precista
in gura mare:
Voi nu-l pociti,
Nu-l sagetati,
Nu-l giughieti,
Da’ luati giungheturele,
Sagetaturele,
si le duceti
in dealul Galariilor,
Pocitoarea ciutelor.
Voi acolo pociti,
Acolo giunghieti,
Acolo sagetati
in strachina de argint
Cupele sprijinind.
Da’ N. sa ramaie
Curat si luminat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat
si Maica Precesta ce l-a lasat,
Alo - haide!
Descantec “de intors inima” (impacare) (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Eu voi intoarce ulcica asta
si ulcica intoarce vatra
si vatra intoarce soba
si soba intoarce grinzile cu horna,
si grinzile intorc podelele,
Leaturile si sindilele,
sindilele intorc crangurile
si crangurile intorc pe Sfantu Spiridon
si pe Sanziene
si Maica Domnului
Sa intoarca inimile celor impricinati,
Unul asupra altuia,
Cu cugetele
si cu dragostea
Sa se impaciuiasca!
descantec, ursita, ursitoare, descantece, intors inima, intoars persoana iubita , itoarce dragostea, dragostea, iubita , farmece, facaturi , descantece , incantatii , descintece, descintec , incntatie
Descantec - de peaza
Descantec - de peaza
Descantec de Peaza (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Peaza (paza) e o insecta neagra si mare care vine sa poceasca copiii nou nascuti si mamele lor. Descantecul se face intotdeauna in ziua de marti. Descantatoarea ia o franghie de breciri din care masoara 3 coti si zice:
Pe cot am cotit,
Paza am sprijinit,
Paza de la amiaza,
Paza de seara,
Paza de la miezul noptii,
Paza din varsatul zorilor,
Paza venita,
Paza napratita,
Paza intalnita,
Paza manata,
Paza cu Muma Codrului,
Paza cu Mosu Codrului,
Paza cu Fata Padurii
Apoi ia un cutit cu care face semn pe breciri ca si cum le-ar taia si spune
Nu tai brecirile,
Ci tai Muma Codrului,
Mosu Codrului,
Cu Fata Codrului.
Tai toate pezele,
Toate napratiturile.
Cu cutitul le-am taiat
si-napoi le-am inturnat.
Merge apoi in gradina, luand si o camasa a bolnavei si putina faina de grau si o bucata de panza, pe care o asterne langa o stevie. Face din faina 9 colacei pe degetul cel mic cu mana dreapta, ii pune iar pe panza si pe fiecare pune cate un ban. in jurul acestora insira apoi brecirele si pe toate le ocoleste cu carbuni aprinsi, pe un vatrai in care s-a pus tamaie, zicand:
Paza venita,
Paza napratita,
Iaca te cinstesc,
Cu noua colaci de grau,
Cu o panza de beteaga,
Sa n-o stranesti,
Sa n-o pocesti.
Acestea se lasa apoi acolo pana dimineata. Miercurea dimineata se duce baba de cu vreme sa vada daca s-a vestejit buruiana si a mancat cineva din colaci. Daca s-a mancat atunci e semn bun. Dupa ce s-a ispravit descantecul, camasa se da spre imbracare femeii, iar cu brecirele se incinge.
Meta : descantec , descantece , paza, peaza , piaza , mitologie , vraji, vrajitoare ,magie, ritualuri ,de dragoste ,de bani , superstitii, blesteme ,incantatii, invocari, sanziene
Descantec de Peaza (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Peaza (paza) e o insecta neagra si mare care vine sa poceasca copiii nou nascuti si mamele lor. Descantecul se face intotdeauna in ziua de marti. Descantatoarea ia o franghie de breciri din care masoara 3 coti si zice:
Pe cot am cotit,
Paza am sprijinit,
Paza de la amiaza,
Paza de seara,
Paza de la miezul noptii,
Paza din varsatul zorilor,
Paza venita,
Paza napratita,
Paza intalnita,
Paza manata,
Paza cu Muma Codrului,
Paza cu Mosu Codrului,
Paza cu Fata Padurii
Apoi ia un cutit cu care face semn pe breciri ca si cum le-ar taia si spune
Nu tai brecirile,
Ci tai Muma Codrului,
Mosu Codrului,
Cu Fata Codrului.
Tai toate pezele,
Toate napratiturile.
Cu cutitul le-am taiat
si-napoi le-am inturnat.
Merge apoi in gradina, luand si o camasa a bolnavei si putina faina de grau si o bucata de panza, pe care o asterne langa o stevie. Face din faina 9 colacei pe degetul cel mic cu mana dreapta, ii pune iar pe panza si pe fiecare pune cate un ban. in jurul acestora insira apoi brecirele si pe toate le ocoleste cu carbuni aprinsi, pe un vatrai in care s-a pus tamaie, zicand:
Paza venita,
Paza napratita,
Iaca te cinstesc,
Cu noua colaci de grau,
Cu o panza de beteaga,
Sa n-o stranesti,
Sa n-o pocesti.
Acestea se lasa apoi acolo pana dimineata. Miercurea dimineata se duce baba de cu vreme sa vada daca s-a vestejit buruiana si a mancat cineva din colaci. Daca s-a mancat atunci e semn bun. Dupa ce s-a ispravit descantecul, camasa se da spre imbracare femeii, iar cu brecirele se incinge.
Meta : descantec , descantece , paza, peaza , piaza , mitologie , vraji, vrajitoare ,magie, ritualuri ,de dragoste ,de bani , superstitii, blesteme ,incantatii, invocari, sanziene
Descantec - de ursita
Descantec - de ursita
Descantec de ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Descantatoarea tine in mana un somultoc legat, in care se afla o sageata facuta din noua ace de la o vadana, voz de rug si lemn de rachita, legate toate cu sbici de la cai; mai tine in mana si secerea si cutitul, iar in alta mana toporul. Pune apa neinceputa in o strachina, pe bratele femeii bolnave, pentru ca sa o spele, iar descantatoarea la spate pune secerea, cutitul si somultocul in forma de cruce pe cap, pe umere, pe spate, descantand, ca sa-l alunge pe diavolul, caci ursita e cu “ceas rau” si el de acelea se inspaimantaeza, caci el e prost si de frica fuge.
Hai, vaca rosa, ca eu te henesc,
De pe trupul femeiei isteia,
De pe ursita ei, de pe barbatul ei,
De pe casa ei, de pe copiii ei,
De pe toata gospodaria ei.
Ca de nu te-i heni,
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu rug, rugulet te-oi alunga
Din trupul femeiei isteia,
Din capul ei, din oasele ei,
Din manile ei, din vinele ei,
Din toate incheieturele ei,
Sa te duci, duh rau,
intopsicat si impelitat,
Din ceasul acesta inainte,
Ca eu oi veni si te-oi mai cerca
si daca te-oi mai afla
Cu toporul te-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu sageata te-oi sageta,
Cu rug rugit te-oi alunga
Din capul femeiei isteia,
Din trupul ei, din manile ei,
Din oasele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Sa iesi din ceasul asta inainte
Pe degetul stang,
Ca prin urechile acului.
de slutit sa n-o slutesti,
De mutit sa n-o mutesti,
Semn sa nu-i faci,
Borta sa nu-i lasi.
De la dansa sa te pornesti
Unde te trimit eu:
in padure maiastra,
in stanca si-n piatra,
Care nu trebuiesti,
Ca acolo e casa si locul tau.
Nu in capul femeiei,
Nu in trupul ei, nu in manile ei,
Nu in sangele ei, nu in vinele ei,
Nu in incheieturele ei.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa iesi pre sus, prin capriori,
Sa nu te atingi nici de nori,
Nici de pamant,
Sa te duci ca un vant:
Pe sub garduri,
Sa nu te atingi de nime,
Nici de om, nici de vita.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa nu gandesti sa te-ntorci,
Ca eu cu armele mele,
Pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Iesi si te du:
Unde cucos negru nu canta,
Unde pasare nu ciripeste,
Vaca nu rage,
Oaie nu paste.
in stanca si-n piatra te propesti,
Ca acolo trebuiesti.
Acolo ti-i casa ta,
Acolo ti-i locasul tau.
Nu veni asupra femeiei isteia,
Ca porcii grohaind,
Ca caii fornaind,
Ca eu pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Ca eu pomana-mi fac cu femeia asta,
Cu casa ei, cu barbatul ei,
Cu copiii ei, cu gospodaria ei.
Eu am venit sa te scot,
Din trupul ei, din picioarele ei,
Din sangele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Ca de nu-i heni
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secera te-oi secera,
Cu cutitul te-oi injunghia,
Cu sulita te-oi impunge,
Cu acele te-oi strapunge,
Cu pieptenele te-oi smulge,
Cu rug, rugulet te trag.
Fugi, duh rau,
intopsicat si-mpelitat,
Ca eu cu armele mele
Te-oi face praf si ozdrele!
Descantec “pe ursita” (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Se rosteste de noua ori in sir:
Descantecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sanatos,
Voios,
si-a luat-o pe cale,
Pe carare.
Cand a fost la miez de miez de cale,
L-a intalnit,
L-a intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans si s-au adunat,
Grozav l-au incurcat
si pe pat de moarte l-au lasat.
S-a starnit N. cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant,
Nimeni in lume nu-l aude,
Fara Maica Domnului
Din poarta cerului.
Ea din grai asa a grait:
- N., ce plangi cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant?
- O, Maica Domnului
Din poarta cerului,
Cum n-as plange cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrami lungi pana-n pamant!
Am plecat
De la casa mea,
De la masa mea,
Sanatos,
Voios,
M-am luat pe cale, pe carare.
Cand am fost la miez de miez de cale
M-au intalnit,
M-au intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua draci, noua dracoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans
si s-au adunat,
Grozav s-au incurcat
si in pat de moarte m-au lasat.
- Nu gandi nimica, N.!
Pe scara de aur m-oi scobori,
Poale albe oi intinde,
Pe tine te-oi cuprinde,
Cutit de zana,
Din teaca de zana,
Cu mana dreapta oi apuca,
si bine ti-oi alege,
Bine ti-oi culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s moroi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoaie,
De-s draci, de-s dracoaie,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaice,
De-s zmei, de-s zmeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s facatori, de-s facatoare,
De-s miratori, de-s miratoare,
De-s mancatori, de-s mancatoare,
De-s noua zani
De la noua stani,
De-s noua vanturi de vant
De pe pamant,
Crape-le inima-n patru,
Cum crapa pasatul,
Pice-le cositele,
Curga-le tatele,
Sa piara,
Sa raspiara,
Ca scuipatu-n cale,
Ca roua de soare,
N. sa ramaie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
si Maica sfanta l-a lasat.
Sanatos,
Voios
Si veselos.
Descantec de ursita (pentru nasterile intarziate) (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Descantatoarea ia un topor, merge mai intai spre rasarit, in unghiul casei de catre icoane, si facant cruce cu toporul zice:
Ho! vaca rosa,
Porosa!
Ho! vaca neagra,
Poneagra,
Nu te asupri,
Nu te naravi,
Nu te navali,
Nu te napasti,
Copiii nu-mi saraci!
Nu te amesteca,
Nu te apuca.
Nu amesteca
Copiii mei cu-acesteia.
Nu te apuca,
Nu-ti amesteca
Blidele si lingurile,
si strachinele,
Oalele,
Tindeicele
si strecuratorile,
Casa
si masa!
Ca, de te-i apuca
si te-i amesteca,
Cu toporul acesta
Capul ti-oi taia!
Dupa aceasta implanta toporul in unghiul casei. Apoi merge la celelalte unghiuri si face la fel. in urma se duce la mester-grinda (daca este) si implanta din toate puterile toporul in el si acolo il lasa peste noaptea aceea.
Meta : descantec ,descintec, ursit, ursitoare , iele , vraji , vrajitoare , magie farmece , descantece de iubire , deochi , deochiat , deochiuri , descintece
Descantec de ursita (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului roman)
Descantatoarea tine in mana un somultoc legat, in care se afla o sageata facuta din noua ace de la o vadana, voz de rug si lemn de rachita, legate toate cu sbici de la cai; mai tine in mana si secerea si cutitul, iar in alta mana toporul. Pune apa neinceputa in o strachina, pe bratele femeii bolnave, pentru ca sa o spele, iar descantatoarea la spate pune secerea, cutitul si somultocul in forma de cruce pe cap, pe umere, pe spate, descantand, ca sa-l alunge pe diavolul, caci ursita e cu “ceas rau” si el de acelea se inspaimantaeza, caci el e prost si de frica fuge.
Hai, vaca rosa, ca eu te henesc,
De pe trupul femeiei isteia,
De pe ursita ei, de pe barbatul ei,
De pe casa ei, de pe copiii ei,
De pe toata gospodaria ei.
Ca de nu te-i heni,
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu rug, rugulet te-oi alunga
Din trupul femeiei isteia,
Din capul ei, din oasele ei,
Din manile ei, din vinele ei,
Din toate incheieturele ei,
Sa te duci, duh rau,
intopsicat si impelitat,
Din ceasul acesta inainte,
Ca eu oi veni si te-oi mai cerca
si daca te-oi mai afla
Cu toporul te-oi taia,
Cu secerea te-oi secera,
Cu cutitul te-oi junghia,
Cu acele te-oi impunge,
Cu sageata te-oi sageta,
Cu rug rugit te-oi alunga
Din capul femeiei isteia,
Din trupul ei, din manile ei,
Din oasele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Sa iesi din ceasul asta inainte
Pe degetul stang,
Ca prin urechile acului.
de slutit sa n-o slutesti,
De mutit sa n-o mutesti,
Semn sa nu-i faci,
Borta sa nu-i lasi.
De la dansa sa te pornesti
Unde te trimit eu:
in padure maiastra,
in stanca si-n piatra,
Care nu trebuiesti,
Ca acolo e casa si locul tau.
Nu in capul femeiei,
Nu in trupul ei, nu in manile ei,
Nu in sangele ei, nu in vinele ei,
Nu in incheieturele ei.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa iesi pre sus, prin capriori,
Sa nu te atingi nici de nori,
Nici de pamant,
Sa te duci ca un vant:
Pe sub garduri,
Sa nu te atingi de nime,
Nici de om, nici de vita.
Sa te duci, sa te pornesti,
Sa nu gandesti sa te-ntorci,
Ca eu cu armele mele,
Pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Iesi si te du:
Unde cucos negru nu canta,
Unde pasare nu ciripeste,
Vaca nu rage,
Oaie nu paste.
in stanca si-n piatra te propesti,
Ca acolo trebuiesti.
Acolo ti-i casa ta,
Acolo ti-i locasul tau.
Nu veni asupra femeiei isteia,
Ca porcii grohaind,
Ca caii fornaind,
Ca eu pulbere si ozdrele
Te-oi face cu armele mele!
Ca eu pomana-mi fac cu femeia asta,
Cu casa ei, cu barbatul ei,
Cu copiii ei, cu gospodaria ei.
Eu am venit sa te scot,
Din trupul ei, din picioarele ei,
Din sangele ei, din vinele ei,
Din toate incheieturile ei.
Ca de nu-i heni
Eu cu toporul capul t-oi taia,
Cu secera te-oi secera,
Cu cutitul te-oi injunghia,
Cu sulita te-oi impunge,
Cu acele te-oi strapunge,
Cu pieptenele te-oi smulge,
Cu rug, rugulet te trag.
Fugi, duh rau,
intopsicat si-mpelitat,
Ca eu cu armele mele
Te-oi face praf si ozdrele!
Descantec “pe ursita” (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Se rosteste de noua ori in sir:
Descantecul de la mine,
Leacul de la Dumnezeu.
A plecat N.
De la casa lui,
De la masa lui,
Sanatos,
Voios,
si-a luat-o pe cale,
Pe carare.
Cand a fost la miez de miez de cale,
L-a intalnit,
L-a intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans si s-au adunat,
Grozav l-au incurcat
si pe pat de moarte l-au lasat.
S-a starnit N. cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant,
Nimeni in lume nu-l aude,
Fara Maica Domnului
Din poarta cerului.
Ea din grai asa a grait:
- N., ce plangi cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrimi lungi pana-n pamant?
- O, Maica Domnului
Din poarta cerului,
Cum n-as plange cu glas mare pana-n cer,
Cu lacrami lungi pana-n pamant!
Am plecat
De la casa mea,
De la masa mea,
Sanatos,
Voios,
M-am luat pe cale, pe carare.
Cand am fost la miez de miez de cale
M-au intalnit,
M-au intampinat,
Noua urcoi, noua urcoaie,
Noua moroi, noua moroaie,
Noua strigoi, noua strigoaie,
Noua draci, noua dracoaie,
Noua diavoli, Noua diavoloaie,
Noua lei, noua leoaice,
Noua pocitori, noua pocitoare,
Noua ursitori, noua ursitoare,
Noua facatori, noua facatoare,
Noua maratori, noua maratoare,
Noua mancatori, noua mancatoare,
Noua zani
De la noua stani,
Noua vanturi de vant
De pe pamant.
Toate s-au strans
si s-au adunat,
Grozav s-au incurcat
si in pat de moarte m-au lasat.
- Nu gandi nimica, N.!
Pe scara de aur m-oi scobori,
Poale albe oi intinde,
Pe tine te-oi cuprinde,
Cutit de zana,
Din teaca de zana,
Cu mana dreapta oi apuca,
si bine ti-oi alege,
Bine ti-oi culege,
De-s urcoi, de-s urcoaie,
De-s moroi, de-s moroaie,
De-s strigoi, de-s strigoaie,
De-s draci, de-s dracoaie,
De-s diavoli, de-s diavoloaice,
De-s lei, de-s leoaice,
De-s zmei, de-s zmeoaie,
De-s pocitori, de-s pocitoare,
De-s ursitori, de-s ursitoare,
De-s facatori, de-s facatoare,
De-s miratori, de-s miratoare,
De-s mancatori, de-s mancatoare,
De-s noua zani
De la noua stani,
De-s noua vanturi de vant
De pe pamant,
Crape-le inima-n patru,
Cum crapa pasatul,
Pice-le cositele,
Curga-le tatele,
Sa piara,
Sa raspiara,
Ca scuipatu-n cale,
Ca roua de soare,
N. sa ramaie curat,
Luminat,
Cum Dumnezeu l-a dat
si Maica sfanta l-a lasat.
Sanatos,
Voios
Si veselos.
Descantec de ursita (pentru nasterile intarziate) (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Descantatoarea ia un topor, merge mai intai spre rasarit, in unghiul casei de catre icoane, si facant cruce cu toporul zice:
Ho! vaca rosa,
Porosa!
Ho! vaca neagra,
Poneagra,
Nu te asupri,
Nu te naravi,
Nu te navali,
Nu te napasti,
Copiii nu-mi saraci!
Nu te amesteca,
Nu te apuca.
Nu amesteca
Copiii mei cu-acesteia.
Nu te apuca,
Nu-ti amesteca
Blidele si lingurile,
si strachinele,
Oalele,
Tindeicele
si strecuratorile,
Casa
si masa!
Ca, de te-i apuca
si te-i amesteca,
Cu toporul acesta
Capul ti-oi taia!
Dupa aceasta implanta toporul in unghiul casei. Apoi merge la celelalte unghiuri si face la fel. in urma se duce la mester-grinda (daca este) si implanta din toate puterile toporul in el si acolo il lasa peste noaptea aceea.
Meta : descantec ,descintec, ursit, ursitoare , iele , vraji , vrajitoare , magie farmece , descantece de iubire , deochi , deochiat , deochiuri , descintece
Descantec - deochi
Descantec - deochi
Descantec de deochi (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Vine ciuta de la munte
Lingandu-si puii pe frunte.
ii linge pe pistricei
si pe cei frumusei.
si eu pe N. il ling -
De deochi,
Dintre ochi.
Cat o sta vantu-n gard
Atat sa stea deochiu-n cap,
si sa fuga prin sat
Ca un cane turbat
Cu coada indoita,
Cu gura cascata
si unde-o cadea
Acolo s-o frangea,
Acolo o muri.
Pe N sa-l lase
Curat luminat,
Cum Dumnezeu l-a lasat!
Descantec de ursit (S. Fl. Marian - Vraji)
Luna, luna,
Vargoluna,
Tu esti mandra si frumoasa,
Tu esti a noptii craiasa.
Tu cal ai,
Dar frau nu ai,
Na-ti tie braul meu
si fa frau calului tau,
Sa mergi dupa ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
de-a fi din celalalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al noulea sat,
Nu-i da stare
si-alinare!
El sa nu poata dormi,
Sa nu poata odihni,
Pan’ la mine n-a veni.
Descantec de deochi pentru lehuza si nou-nascut (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca, cit. S. Fl. Marian - Nasterea)
Descantatoarea isi face cruce, lehuza facand intocmai ca ea de trei ori, apoi sufla peste ea si zice:
Nu suflai sufletu,
Numai suflai deochietu,
Din creierii capului,
Din zgarcele nasului,
Din merele obrazului,
Din ficatei,
Din rarunchei,
Din tot sangele ei.
De o fi deocheat(a) de nevasta
Peptul sa-i plesneasca,
Laptele sa-i porneasca.
De-o fi deocheat(a) de fata mare
Parul sa-i pice,
Ochii sa-i impainjeneasca,
Buzele sa-i piscaneasca,
Sa nu se mire de N.
Sa se mire de ei,
Cum o sa faca,
Cum o sa petreaca.
Sa se mire de Staticot,
Cu barba-i cu tot,
Cu un cal schiop.
De o fi deocheat(a)
De ochi matosi,
De ochi negri,
De ochi verzui,
De ochi de 99 de feluri,
Napoi sa se-ntoarca,
Toate miraturi,
si toate pocituri.
C-o sarcina de drog,
C-o stracatoare de cas ros,
si el striga asa:
- Hai la cas ros!
Hai la cas ros!
Hai la cas ros!
Cine-l auzea,
Surzea;
Cine-l vedea,
Orbea;
Cine gusta,
Crapa.
Sa crape toate deocheturile,
Toate miraturi,
Toate napratituri,
Toate pocituri.
Apoi, udand-o cu limba pe frunte si scuipand pe jos, zice:
Cum isi linge oaia mielul
si vaca vitelul,
Asa spal eu pe N.
De toate deocheturi,
De toate miraturi,
Cu limba il spalai,
si la pamant il lepadai.
Calca apoi scuipatul cu piciorul si continua:
Sa se aseze toate deochituri,
Cum aseaza pamantul
Sub lume, sub tara,
Sub orice cara,
Asa sa se aseze
Toate durerile,
Tot deocheatul de la N.
Sa ramana curata,
[Ca] Maica Maria
Cum a lasat-o.
Ca ea pe mine m-o indemnat
De cu suflet i-am suflat,
Cu limba o am spalat,
De deocheturi,
De miraturi.
Langa pat, in apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pamant cruce si zice:
Cine s-o afla
Sa masoare cerul de nalt,
Pamantul de lat,
Acela sa mai poata deochea pe N.
Apoi ii leaga un fir rosu la grumaz pe care lehuza il poarta pana merge la biserica.
Descantec de deochi (S. Fl. Marian - Nasterea)
Descantatoarea ia mai intai noua carbuni aprinsi si-i arunca intr-un vas cu apa ne-nceputa; dupa aceea, ia noua bucatele de fier de gasit sau trei frigari, le leaga pe toate la un loc cu o bratara de coasa, le pune la incalzit si apoi, scotandu-le din foc si incepand a descanta cu dansele apa din vasul in care s-au aruncat mai inainte cei noua carbuni aprinsi, zice:
Sub o salcie rasadita,
sade-o fata despletita,
Cu un ochi de apa
si unul de foc.
si cum l-o cuprins,
Pe loc l-o si stans.
Asa sa se stanga
si sa mi se duca
Deochiul de la N.,
Deochiul de om negru,
Ponegru,
Deochiul de femeie neagra,
Poneagra,
Deochiul de fata neagra,
Poneagra,
Deochi de camp vestejit,
Deochi de vant rau cumplit,
Deochi de multe si marunte:
De strigare,
Restrigare
si cascare,
De rahna
si neodihna.
Pasare alba,
Cu dalba!
Pici de ici, pici de colea,
Pici de la nepoata mea.
Pici deochi
Dintre ochi!
Sa nu ramaie rau
in trupul sau.
Cat un fir de mac,
in patru despicat,
in drum aruncat,
Sa pice,
Sa raspice,
Ca roua de soare,
Ca stupitu-n carare,
Ca spuma de mare,
N. sa saie,
Sa rasaie,
Curata,
Luminata,
Ca Dumnezeu, cand o facut-o,
Ca maica-sa cand o nascut-o,
Ca argintul strecurat,
Ca aurul cel curat,
Ca soarele pe senin,
in veci, amin!
De la mine descantecul,
De la Maica Domnului leacul!
Descantec de deochi (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Se spune descantecul suflandu-se asupra bolnavului de trei ori:
Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Ca te-ajunge vant din gura.
Fugi, deochiat,
Ca te-ajunge vant turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Ca te-ajunge soarele,
si-ti taie picioarele,
Fugi, deochi, din fata obrazului,
Din zgarciul nasului,
Din grumazii gatului,
Din crierii capului,
Din splina, din inima,
si sa iesi si sa te duci,
Ca eu cu gura te-am descantat,
Cu mana te-am luat,
si-n vant te-am aruncat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
Ca floarea campului,
Ca roua diminetii.
Descantec de mancatura si deochi (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Apuca N.
Pe cale,
Pe carare,
tipand
si vaicarand
si nimeni nu-l auzea
si nimeni nu-l plangea,
Doar Maica Domnului ce facea?
Picioare de ceara
La scara de aur punea
si jos se scobora,
L noua pomi mergea,
Noua muguri lua,
si miere de la stupina gasea,
si ciocan in mana lua,
Cu ciocanul ciocanea,
Inima lui N. o plamadea,
Ca se-ntalnise N.
Pe cale,
Pe carare,
Cu noua strigoi in cale,
Noua strigoi,
Noua strigoaice,
in cap il plesnise,
De inima-l ciupise;
Inima i se vatamase,
Sangele i se turburase:
in scursaturi il scursese,
in uscaturi il uscase,
Iar eu cu ciocan
in inima-i dam,
Cu ciocan il ciocaneam,
Inima i-o plamadeam.
Toate deocheturile
si toate nabuselile
Le curateam,
si asa ca-l descantam:
De-o fi deochiat
De om facut cu caita,
De fata mare facuta cu caita,
De flacau facut cu caita,
De popa facut cu caita,
De preoteasa facuta cu caita,
De-o fi deochiat
De un om facut indarat,
De fata mare facuta indarat,
De flacau facut indarat,
De popa facut indarat,
De preoteasa facuta indarat,
Fugi deochetura
Ca te-ajunge vant din gura
si descantatura.
Pasere alba zbura,
Cu nor alb s-amesteca.
De-o fi deocheat de vant
Sa caza la pamant;
De-o fi deocheat de codru,
Sa caza frunzele;
De-o fi deocheat de fata mare,
Sa-i caza coada din spinare,
Sa ramaie cheala;
De-o fi deocheat de flacau
Sa-i caza chica,
Sa ramaie chel,
Sa raza lumea de el;
De-o fi deocheat de muiere
Sa-i crape tatele,
Sa-i caza cositele,
Ca sa-i moara pruncii de foame,
C-a fost plecat N.
Pe cale,
Pe carare,
S-a intalnit
Cu noua fete mari in cale,
Noua fete mari curate,
Cu noua maturi
De pelin de la Marina in mana,
Cu maturile a maturat,
Toate deocheturile,
Toate mancaturile,
Toate nabuselile
Le-a zvantat,
Le-a curatat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
in grija Maichii Precistii dat
si lasat.
Descantec de deochi (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca)
Vine ciuta de la munte
Lingandu-si puii pe frunte.
ii linge pe pistricei
si pe cei frumusei.
si eu pe N. il ling -
De deochi,
Dintre ochi.
Cat o sta vantu-n gard
Atat sa stea deochiu-n cap,
si sa fuga prin sat
Ca un cane turbat
Cu coada indoita,
Cu gura cascata
si unde-o cadea
Acolo s-o frangea,
Acolo o muri.
Pe N sa-l lase
Curat luminat,
Cum Dumnezeu l-a lasat!
Descantec de ursit (S. Fl. Marian - Vraji)
Luna, luna,
Vargoluna,
Tu esti mandra si frumoasa,
Tu esti a noptii craiasa.
Tu cal ai,
Dar frau nu ai,
Na-ti tie braul meu
si fa frau calului tau,
Sa mergi dupa ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
de-a fi din celalalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al noulea sat,
Nu-i da stare
si-alinare!
El sa nu poata dormi,
Sa nu poata odihni,
Pan’ la mine n-a veni.
Descantec de deochi pentru lehuza si nou-nascut (Marcel Olinescu - Mitologie Romaneasca, cit. S. Fl. Marian - Nasterea)
Descantatoarea isi face cruce, lehuza facand intocmai ca ea de trei ori, apoi sufla peste ea si zice:
Nu suflai sufletu,
Numai suflai deochietu,
Din creierii capului,
Din zgarcele nasului,
Din merele obrazului,
Din ficatei,
Din rarunchei,
Din tot sangele ei.
De o fi deocheat(a) de nevasta
Peptul sa-i plesneasca,
Laptele sa-i porneasca.
De-o fi deocheat(a) de fata mare
Parul sa-i pice,
Ochii sa-i impainjeneasca,
Buzele sa-i piscaneasca,
Sa nu se mire de N.
Sa se mire de ei,
Cum o sa faca,
Cum o sa petreaca.
Sa se mire de Staticot,
Cu barba-i cu tot,
Cu un cal schiop.
De o fi deocheat(a)
De ochi matosi,
De ochi negri,
De ochi verzui,
De ochi de 99 de feluri,
Napoi sa se-ntoarca,
Toate miraturi,
si toate pocituri.
C-o sarcina de drog,
C-o stracatoare de cas ros,
si el striga asa:
- Hai la cas ros!
Hai la cas ros!
Hai la cas ros!
Cine-l auzea,
Surzea;
Cine-l vedea,
Orbea;
Cine gusta,
Crapa.
Sa crape toate deocheturile,
Toate miraturi,
Toate napratituri,
Toate pocituri.
Apoi, udand-o cu limba pe frunte si scuipand pe jos, zice:
Cum isi linge oaia mielul
si vaca vitelul,
Asa spal eu pe N.
De toate deocheturi,
De toate miraturi,
Cu limba il spalai,
si la pamant il lepadai.
Calca apoi scuipatul cu piciorul si continua:
Sa se aseze toate deochituri,
Cum aseaza pamantul
Sub lume, sub tara,
Sub orice cara,
Asa sa se aseze
Toate durerile,
Tot deocheatul de la N.
Sa ramana curata,
[Ca] Maica Maria
Cum a lasat-o.
Ca ea pe mine m-o indemnat
De cu suflet i-am suflat,
Cu limba o am spalat,
De deocheturi,
De miraturi.
Langa pat, in apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pamant cruce si zice:
Cine s-o afla
Sa masoare cerul de nalt,
Pamantul de lat,
Acela sa mai poata deochea pe N.
Apoi ii leaga un fir rosu la grumaz pe care lehuza il poarta pana merge la biserica.
Descantec de deochi (S. Fl. Marian - Nasterea)
Descantatoarea ia mai intai noua carbuni aprinsi si-i arunca intr-un vas cu apa ne-nceputa; dupa aceea, ia noua bucatele de fier de gasit sau trei frigari, le leaga pe toate la un loc cu o bratara de coasa, le pune la incalzit si apoi, scotandu-le din foc si incepand a descanta cu dansele apa din vasul in care s-au aruncat mai inainte cei noua carbuni aprinsi, zice:
Sub o salcie rasadita,
sade-o fata despletita,
Cu un ochi de apa
si unul de foc.
si cum l-o cuprins,
Pe loc l-o si stans.
Asa sa se stanga
si sa mi se duca
Deochiul de la N.,
Deochiul de om negru,
Ponegru,
Deochiul de femeie neagra,
Poneagra,
Deochiul de fata neagra,
Poneagra,
Deochi de camp vestejit,
Deochi de vant rau cumplit,
Deochi de multe si marunte:
De strigare,
Restrigare
si cascare,
De rahna
si neodihna.
Pasare alba,
Cu dalba!
Pici de ici, pici de colea,
Pici de la nepoata mea.
Pici deochi
Dintre ochi!
Sa nu ramaie rau
in trupul sau.
Cat un fir de mac,
in patru despicat,
in drum aruncat,
Sa pice,
Sa raspice,
Ca roua de soare,
Ca stupitu-n carare,
Ca spuma de mare,
N. sa saie,
Sa rasaie,
Curata,
Luminata,
Ca Dumnezeu, cand o facut-o,
Ca maica-sa cand o nascut-o,
Ca argintul strecurat,
Ca aurul cel curat,
Ca soarele pe senin,
in veci, amin!
De la mine descantecul,
De la Maica Domnului leacul!
Descantec de deochi (Gh. F. Ciausanu - Superstitiile poporului roman)
Se spune descantecul suflandu-se asupra bolnavului de trei ori:
Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Ca te-ajunge vant din gura.
Fugi, deochiat,
Ca te-ajunge vant turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Ca te-ajunge soarele,
si-ti taie picioarele,
Fugi, deochi, din fata obrazului,
Din zgarciul nasului,
Din grumazii gatului,
Din crierii capului,
Din splina, din inima,
si sa iesi si sa te duci,
Ca eu cu gura te-am descantat,
Cu mana te-am luat,
si-n vant te-am aruncat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
Ca floarea campului,
Ca roua diminetii.
Descantec de mancatura si deochi (Tudor Pamfile - Sarbatorile la romani)
Apuca N.
Pe cale,
Pe carare,
tipand
si vaicarand
si nimeni nu-l auzea
si nimeni nu-l plangea,
Doar Maica Domnului ce facea?
Picioare de ceara
La scara de aur punea
si jos se scobora,
L noua pomi mergea,
Noua muguri lua,
si miere de la stupina gasea,
si ciocan in mana lua,
Cu ciocanul ciocanea,
Inima lui N. o plamadea,
Ca se-ntalnise N.
Pe cale,
Pe carare,
Cu noua strigoi in cale,
Noua strigoi,
Noua strigoaice,
in cap il plesnise,
De inima-l ciupise;
Inima i se vatamase,
Sangele i se turburase:
in scursaturi il scursese,
in uscaturi il uscase,
Iar eu cu ciocan
in inima-i dam,
Cu ciocan il ciocaneam,
Inima i-o plamadeam.
Toate deocheturile
si toate nabuselile
Le curateam,
si asa ca-l descantam:
De-o fi deochiat
De om facut cu caita,
De fata mare facuta cu caita,
De flacau facut cu caita,
De popa facut cu caita,
De preoteasa facuta cu caita,
De-o fi deochiat
De un om facut indarat,
De fata mare facuta indarat,
De flacau facut indarat,
De popa facut indarat,
De preoteasa facuta indarat,
Fugi deochetura
Ca te-ajunge vant din gura
si descantatura.
Pasere alba zbura,
Cu nor alb s-amesteca.
De-o fi deocheat de vant
Sa caza la pamant;
De-o fi deocheat de codru,
Sa caza frunzele;
De-o fi deocheat de fata mare,
Sa-i caza coada din spinare,
Sa ramaie cheala;
De-o fi deocheat de flacau
Sa-i caza chica,
Sa ramaie chel,
Sa raza lumea de el;
De-o fi deocheat de muiere
Sa-i crape tatele,
Sa-i caza cositele,
Ca sa-i moara pruncii de foame,
C-a fost plecat N.
Pe cale,
Pe carare,
S-a intalnit
Cu noua fete mari in cale,
Noua fete mari curate,
Cu noua maturi
De pelin de la Marina in mana,
Cu maturile a maturat,
Toate deocheturile,
Toate mancaturile,
Toate nabuselile
Le-a zvantat,
Le-a curatat,
Sa ramaie N.
Curat, luminat,
in grija Maichii Precistii dat
si lasat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
